Duglasul verde (Pseudotsuga menziesii var. menziesii (Mirb.) Franco) în Ocolul silvic Călimănești: o utilizare de succes pe termen lung
2023
Gheorghe Mihăilescu | Roxana-Mihaela Tăut | Radu Tampa | Sanja Perić | Martina Đodan | Valeriu-Norocel Nicolescu
Duglasul verde a fost introdus în Ocolul silvic Călimănești la începutul secolului al 20-lea. În prezent, există 78 de arborete cu duglas verde care acoperă 1451,1 ha, din care specia se întâlnește pe 389,15 ha. Doar șapte din aceste arborete sunt pure (ponderea duglasului verde cel puțin 80%), în timp ce majoritatea lor (71) sunt amestecate atât cu specii de rășinoase (spre exemplu, molid, brad, pin silvestru și larice european), cât și de foioase (predominant fag, gorun, carpen, paltin de munte, dar și cireș pădureț, tei cu frunză mică și frasin comun). Specia a fost utilizată mai ales în etajul de vegetație al fagului, la altitudini cuprinse între 250 și 1100 m. În consecință, solurile de sub aceste arborete sunt foarte variate, de la cele brune la brune podzolice sau chiar podzoluri. Duglasul verde a prezentat o rezistență remarcabilă la boli și dăunători, precum și inexistența vătămărilor de zăpadă sau vânt. Pe întreaga suprafață cercetată, diametrele și înălțimile speciei au fost mai mari decât ale celor coabitante, fie rășinoase sau foioase. În cel mai bătrân arboret (vârsta 115 ani), duglasul verde a atins 83,2 cm în diametru și 40,5 m în înălțime, cu o producție de lemn de 1167.1 m3 ha-1.
اظهر المزيد [+] اقل [-]المعلومات البيبليوغرافية
تم تزويد هذا السجل من قبل Directory of Open Access Journals
