Influenţa stadiului de pornire în vegetație a portaltoiului și a nivelului de altoire asupra procentului de prindere în cazul altoirii la molidul argintiu

Fără vreo importanță deosebită pentru silvicultura românească, molidul argintiu este o specie ornamentală des întâlnită în parcuri și grădini. Sunt cultivate îndeosebi varietățile glauca  și  argentea. Cea mai mare problemă a acestor varietăți o reprezintă însă obținerea materialului săditor. Metoda generativă de obținere nu este o metodă recomandată deoarece, deși la început varietățile obținute au culoarea caracteristică a soiului, odată cu trecerea timpului culoarea dispare. Deci calea vegetativă rămâne singura cale posibilă pentru a obține cele mai bune exemplare. Metoda de înmulțire utilizată în aceste experimente este altoirea în placaj lateral. Portaltoiul a fost reprezentat de Picea abies, pe care s-a grefat altoi recoltat din varietatea Picea pungens argentea. Factorii experimentului au fost stadiul vegetativ al portaltoiului și nivelul de altoire. În ceea ce privește primul factor, am avut două graduări, altoirea făcându-se pe portaltoi mai puțin activi și portaltoi activi din punct de vedere al pornirii în vegetație. În ceea ce privește nivelul altoirii, grefa a fost făcută la prima creștere, la a doua și la a treia creștere. Comportamentul exemplarelor altoite a fost urmat pe tot parcursul sezonului de vegetație, cu îngrijirea exemplarelor altoite în tot acest timp, dar inventarul final al grefelor supraviețuitoare a fost realizat la sfârșitul sezonului de creștere. Pentru a interpreta rezultatele privind eficiența altoirii, exprimate prin numărul de altoi prinși, datele obținute din măsurători au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianței, utilizându-se testul Duncan.