The roles of plant pathogens in old-growth forests | Rolul patogenilor plantelor în pădurile seculare

English. Old-growth forests are considered a benchmark for naturalness and models to which one compares managed forests, comparison leading to debates around biodiversity and its conservation, structure and dynamics, polarizing conservationists and forest practitioners. Plant pathogens are frequently disregarded as components of forests biodiversity, the common perception referring to this category of organisms as important biotic stressors. However, pathogens building several functional groups (necrotrophic and biotrophic pathogens, endophytic pathogens, sapro-parasitic species, generally on wood), in highly natural forests such as old-growth forests are establishing interaction networks with several other functional groups of organisms such as hyperparasites, consumers, disease facilitators, indirect opportunistic species (such as tree hollow dwellers), saprotrophs or mutualists. Being connected to old trees (rare or missing components of managed forests) or to endangered forest plants, pathogens become indicators of naturalness and biodiversity. The gradient going from saprotrophs, to sapro-pathogens and generalist/specialist pathogens characterizing forest ecosystems is linked at great extent to wood and bark, being connected to nutrient cycling as ecosystem level process. As long as disease is maintained within the baseline mortality of the trees, pathogens play the important role of control factors and contribute directly and indirectly to forest biodiversity. The current disease ecology progresses, the biodiversity integrative studies, and the new holistic approaches shaping modern ecology bring in the focus rare, endemic pathogens as important control factors of plant populations, as components of the plants’ phenotypic niche and of the global biodiversity, as potential providers of services (sources of medicines) and components of the intricate ecological webs. However, the comparisons between old-growth and managed forests biodiversity should be focused on species evenness (high evenness in old-growth forests versus low evenness in managed forests) and not particularly on species richness.  Still, there are pathogens responsible for major biotic disturbances in forests worldwide, the invasive, alien or emerging pathogens threatening both old-growth forests and managed forests.

Romanian; Moldavian; Moldovan. Pădurile seculare sunt considerate structuri de referință ale naturalității și modele în comparațiile cu pădurile gospodărite, comparații care au dus la dezbateri în privința biodiversității, structurii și dinamicii ce au polarizat specialiștii în conservare și practicienii silvici. Patogenii plantelor sunt de regulă ignorați ca și componente ale biodiversității, percepția comună asupra lor fiind legată de rolul lor de factori de stres biotic. Totuși, patogenii care stabilesc câteva grupări funcționale (patogeni biotrofi sau necrotrofi, patogeni endofitici, specii sapro-parazite, în special ale lemnului) în păduri cu grad înalt de naturalitate așa cum sunt pădurile seculare stabilesc rețele de interacțiune cu alte câteva grupe funcționale de organisme ca hiperparaziții, consumatorii, specii care favorizează patogenii, specii indirect oportuniste (așa cum sunt speciile care trăiesc în scorburi), specii saprotrofe precum și specii mutualiste. Fiind în legătură cu arborii bătrâni (o categorie rară sau inexistentă în pădurile gosăpodărite) sau specii periclitate de plante din păduri, fitopatogenii devin astfel indicatori de biodiversitate și naturalitate. Gradientul care merge de la specii saprotrofe, la sapro-patogeni și specii generaliște/specializate de patogeni ce caracterizează ecosistemele forestiere este în mare parte în legătură cu lemnul și scoarța arborilor, fiind conectat la circuitul nutrienților care este un proces de nivel ecosistemic. Atâta vreme cât procesul patogen este menținut la nivelul mortalității de bază a arborilor, patogenii joacă rolul unor factori de control care contribuie direct și indirect la biodiversitatea pădurilor. Progresele actuale în ecologia bolilor, în studiile integrative asupra biodiversității și apariția unui cadru holistic ce modelează ecologia modernă aduc în prim plan patogenii endemici sau rari ca fiind factori de control ai populațiilor de plante, ca și componente ale nișei fenotipice a acestora precum și a biodiversității globale, ca și furnizori potențiali de servicii ecologice (surse de medicamente) și componente ale rețelelor ecologice complexe. Cu toate acestea, comparațiile dintre pădurile seculare și cele gospodărite ar trebui focalizate pe echitabilitatea speciile de patogeni (care este ridicată în pădurile seculare și scăzută în cele gospodărite) și nu în mod special pe bogăția de specii. Cu toate acestea, există fitopatogeni responsabili de perturbări majore biotice în pădurile din întreaga lume cum sunt patogenii  invazivi, alohtoni sau emergenți amenințând astfel atât pădurile seculare cât și pădurile gospodărite.