Dendroclimatic models for Norway spruce, silver fir, and European beech in the Eastern Carpathians | Modele dendroclimatice pentru molid, brad și fag în Carpații Orientali

English. The study of climate-growth relationships on regional dendrochronological networks developed along altitudinal or climatic gradients allows to capture the general patterns as well as inherent variability. This study analyzes the variability of the climate-growth relationships for Norway spruce, silver fir, and European beech along an altitudinal gradient in a recently developed network of dendrochronological series from the Eastern Carpathians. The dendrochronological network includes 158 Norway spruce stands, 83 silver fir stands, and 79 European beech stands, distributed along an altitudinal gradient ranging from 475 m to 1670 m. The quantification of the relationship between growth indices and mean temperature, as well as precipitation, was carried out using the Spearman non-parametric correlation coefficient over cumulative periods of varying lengths (20 to 120 days) from July of the year preceding the formation of the annual ring to September of the current growing season. The dendroclimatic patterns for each species and elevational class are expressed through the mean value of statistically significant correlation coefficients and the percentage of plots with statistically significant correlations. In the northern Eastern Carpathians, at elevations below 1100 m, summer water deficit is the main limiting factor for the growth of Norway spruce, silver fir, and European beech, whereas the autumn precipitation from the previous year is also a limiting factor for conifers. Warm winters and springs favor the growth processes of silver fir and Norway spruce. Summer temperature positively correlates with growth indices for Norway spruce in high-elevation stands and negatively with radial growth of silver fir, regardless of altitude.

Romanian; Moldavian; Moldovan. Studiul relației dintre procesele de creștere radială și factorii climatici pe rețele dendrocronologice regionale, dezvoltate pe gradienți altitudinali sau climatici, permite surprinderea tiparelor dendroclimatice generale, dar și a variabilității inerente. Studiul a vizat analiza variabilității relației dintre creșterea radială și factorii climatici pentru molid, brad și fag, de-a lungul unul gradient altitudinal, pe o rețea de serii dendrocronologice actualizată din Carpații Orientali. Rețeaua dendrocronologică cuprinde 158 arborete pentru molid, 83 arborete pentru brad și 79 arborete pentru fag distribuite pe un gradient altitudinal cuprins între 475 m și 1670 m. Cuantificarea relației dintre indicii de creștere reziduali și temperatura medie, respectiv cantitatea de precipitații, s-a realizat prin intermediul coeficientului de corelație neparametrică Spearman, pe perioade cumulative cu lungime variabilă (20 zile la 120 zile), din luna iulie aferentă anului precedent formării inelului anual până în luna septembrie din  sezonul de vegetație curent. Tiparele dendroclimatice pentru fiecare specie și clasă de altitudine sunt exprimate prin valoarea medie a coeficienților de corelație semnificativi statistic și procentul suprafețelor de cercetare cu valori semnificative statistic. În nordul Carpații Orientali la altitudini mai mici de 1100 m deficitul de apă din timpul verii este principalul factor limitativ al proceselor de creștere la molid, brad și fag, la care se adaugă regimul precipitațiilor din toamna precedentă în cazul rășinoaselor. Iernile și primăverile calde favorizează procesele auxologice la brad și molid. Temperatura din timpul verii se corelează pozitiv cu indicii de creștere la molidul de la altitudini mari, respectiv negativ cu creșterea radială la brad, indiferent de altitudine.