În 2013, Editure, Unikum în Germania a republicat primul manual forestier, la 110 ani de la prima sa publicare. Manualul reprezintă un moment de cotitură în educația forestieră, în special pentru educația silvicultorilor implicați în administrarea Fondului Forestier Ortodox din Bucovina. Silvicultorii au fost instruiți la Școala Forestieră Codrul Cosminului, unde 420 de persoane au absolvit în cei 22 de ani de funcționare, înainte de primul război mondial. Considerăm că acesta este un document valoros care atestă complexitatea și minuțiozitatea informațiilor transmise elevilor-silvicultori de pe întregul imperiu austro-ungar. Manualul este prezentat în două volume, cu două direcții de studiu separate, cu o structură tematică diversă și foarte complexă. Cu toate acestea, manualul se distinge și prin integralitatea sa și nu numai. Stilul explicativ, claritatea textelor și rigoarea științifică îl fac remarcabil și surprinzător de modern.

The paper analysis the use of ecosystem services in the marketing strategies of accommodation facilities and tourism agencies promoting nature based tourism in Bucovina region. The territorial marketing of goods and services provided by forests is a marketing tool which links the local natural and cultural resources to a specific territory. Bucovina region is well known for its cultural world heritages, the painted monasteries, but tourism attractions of the region are also the natural landscapes and the traditional gastronomic products. The study uses a qualitative analysis based on two online marketing surveys which have targeted 214 managers of accommodation facilities and 95 tourism agencies. Given the reduced rate of responses the results of the study are interpreted from an exploratory perspective resulting in hypotheses which have to be further validated. The study indentifies that for the majority of the respondents the nature based tourism is perceived as a complementary form of tourism to the classical, cultural one, even though its promotion potential is identified as very high. The natural “portfolio” of Bucovina region is not promoted using an integrated strategy but rather as individual cases. The study also derives as a research hypothesis the fact that the visible degradation of the forest landscapes is likely to negatively impact on the promotion of Bucovina as an ecoregion.

Agenda forestieră europeană și internațională în timpul Președinției României la Consiliului Uniunii Europene a inclus trei teme majore: Strategia europeană a pădurilor, Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri - UNFF14 și Procesul Forest Europe cu referire la negocierile privind Acordul legal obligatoriu privind pădurile din Europa. Concluziile Consiliului privind Comunicare Comisiei Europene referitoare la progresul în implementarea strategiei forestiere a UE apreciază progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei forestiere europene, subliniind câteva direcții în care acțiunea trebuie accelerată atât la nivel european și la nivel național. Pentru perioada 2019-2020, sunt necesare eforturi suplimentare în utilizarea deplină a instrumentelor financiare furnizate de UE, pentru a consolida inițiativele Statele membre care promovează integrarea conservării naturii în gestionarea durabilă a pădurilor și sporirea comunicării și a conștientizării valorii și importanței pădurilor și a gestionării durabilă a acestora. Noul cadru strategic pentru păduri trebuie să continue să sprijine schimbul de bune practici și să îmbunătățească comunicarea privind importanța pădurilor pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă, coroborată cu o finanțare adecvată.Al doilea punct de pe agenda forestieră internațională în timpul președinției române la Consiliului UE a fost Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri - UNFF14. Dezbaterile tehnice din forum au evidențiat rolul esențial al pădurilor în abordarea provocări globale urgente determinată de schimbările climatice, subliniind nevoia urgentă de acțiuni viitoare. Diferite acțiuni privind schimbările climatice legate de păduri, cum ar fi reducerea defrișărilor și degradarea pădurilor, promovarea tehnicilor durabile de gestionare a pădurilor care vizează maximizarea stocării carbonului, promovarea inițiativelor de împădurire și reîmpădurire, trebuie să fie adaptate la specificul local. UE și statele sale membre sprijină reluarea și finalizarea negocierilor referitoare la un acord juridic obligatoriu privind pădurile din Europa cât mai curând posibil în contextul transferului negocierilor în cadrul CEE-ONU cu sprijinul FAO.

fără rezumat

Pro Silva Europe este o Asociație a Silvicultorilor care susține gestionarea pădurilor bazată pe procese naturale, cu scopul de a asigura menținerea vitalității pădurilor europene, de a îmbunătăți structura și stabilitatea acestora și de a se asigura că funcțiile lor variate, productivitatea și profitabilitatea sunt garantate într-un mod durabil. Întâlnirea sa anuală din 2019 a fost organizată la Radlje ob Dravi, leagănul managementului apropiat de natură pentru păduri, localitate situată în nordul Sloveniei. Peste 100 de experți internaționali în silvicultură și-au prezentat abordarea față de relația dintre știință și practica forestieră, sărbătorind întâlnirea de 30 de ani a Pro Silva Europa cu Conferința „Păduri pentru viitor - de la știință la oameni”. Cu această ocazie s-a discutat despre locul actual al pădurilor și silviculturii în contextul noilor provocări globale și europene, cât și despre rolul Pro Silva Europa în acest sens. Prima declarație politică a Pro Silva Europa a fost prezentată de președintele Eckartm Senitza, afirmând că o dezvoltare durabilă a Pro Silva are nevoie de o încorporare de reprezentați a proprietarilor de păduri, a administrațiilor forestiere a pădurilor de stat, dar și a oamenilor de știință, într-un mod echilibrat. Discuția principală sa concentrat pe principalele probleme urgente: cum va contribui Pro Silva la îmbunătățirea rezilienței pădurilor europene și care sunt principalele obiective ale asociației pentru viitorul apropiat.

Profesorul Nicolae Doniţă s-a născut la Chişinău, la 20 noiembrie 1929, într-o familie de intelectuali (bunicul fiind preot la Hirişeni, apoi la Răciula, iar tatăl, Boris Doniţă, judecător şi apoi avocat la judecătoria Călăraşi). A urmat şcoala primară în oraşul natal, iar după 1940, când România este obligată să cedeze părţi însemnate din teritoriul ei, cu o populaţie majoritar românească, părăseşte Basarabia şi se refugiază împreună cu familia în teritoriul românesc nedezmembrat, unde îşi continuă studiile – liceul la Turda, iar între 1950 – 1955 cursurile Facultăţii de Silvicultură a Institutului Forestier din Braşov. Drama dezrădăcinării a fost amplificată de pericolul de a fi exmatriculat din cauza originii sale sociale, considerată „nesănătoasă” la acea vreme, și a fugii din calea comunismului, după ocupația sovietică a Basarabiei. A fost salvat de colegii de facultate care, cunoscându-l şi apreciindu-l, au refuzat în unanimitate să voteze un act discriminatoriu, în şedinţa publică în care a fost pusă în discuţie exmatricularea. La scurt timp după absolvire, după o stagiatură la OS Sebiș – județul Arad, în 1956, este angajat în cadrul Colectivului Forestier al Academiei, la recomandarea unuia dintre profesorii săi, cunoscut om de ştiinţă, academicianul C.C. Georgescu. Aici îşi începe cariera de cercetător sub conducerea profesorului Sergiu Paşcovschi, reputat cercetător, cel care a descris tipurile de pădure din România. Între timp, Colectivul Forestier este încadrat în Centrul de Cercetări Biologice, care, ulterior, devine Institutul de Biologie al Academiei. Colectivul Forestier este integrat în structura Laboratorului de Ecologie al Institutului. Lucrează alături de alţi specialişti recunoscuţi din domeniile ştiinţelor biologice şi silvice: I. Popescu-Zeletin, Al. Beldie, I. Vlad, C. Chiriţă, Gr. Eliescu, At. Haralamb, Alice Săvulescu, Ana Paucă, Ev. Soroceanu Puşcariu etc. În anul 1971, cercetătorii silvicultori din Institutul de Biologie al Academiei sunt transferaţi la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), unde se constituie un laborator de Ecologie Forestieră. Va fi şeful acestui laborator începând cu anul 1975, până la pensionarea Domniei sale, în anul 1997. A continuat activitatea de cercetare şi după pensionare, colaborând la realizarea a numeroase proiecte de cercetare derulate în cadrul Laboratorului de Ecologie Forestieră din ICAS. A obţinut titlul de doctor în Agronomie, specialitatea Silvicultură, la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere a Universităţii din Braşov, în anul 1970, cu teza „Cercetări geobotanice şi silviculturale asupra şleaurilor din Podişul Babadag”. A obţinut două burse de pregătire profesională în Germania: i) 1970-1971 bursier Alexander von Humboldt al Institutului de Sistematică şi Geobotanică al Universităţii din Göttingen; ii) 1985-1986 bursier Alexander von Humboldt al Institutului de Silvicultură al Landului Baden-Württemberg. A publicat în calitate de autor unic, autor principal sau coautor peste 250 de lucrări ştiinţifice, din care 2 tratate (Ecologie forestieră, 1978; Silvicultura pe baze ecosistemice,1997), 30 de cărţi sau capitole de cărţi, dintre care 12 au apărut la edituri din străinătate, 15 hărţi, dintre care 2 au apărut la edituri din străinătate, 8 manuale, ghiduri de bune practici, peste 200 de articole ştiinţifice, dintre care multe au fost publicate în reviste din străinătate. În cele peste șase decenii de activitate ştiinţifică, domnul prof. dr. ing. Nicolae Doniţă s-a dezvoltat şi remarcat ca o personalitate proeminentă a ştiinţelor silvice, deschizător de drumuri, întemeietor de şcoală şi formator de specialişti, care a avut şi încă are contribuţii fundamentale la creşterea şi dezvoltarea silvologiei în ţara noastră, în domenii de mare importanţă, cum sunt: ecologia forestieră, fitocenologia şi tipologia pădurilor, cartografia forestieră, biodiversitatea pădurilor şi conservarea acesteia.

The study was performed in a degraded ecosystem by grazing from North-Est of Romania. The aim of the study was to determine main characteristics of primary succession in a pioneer stage initiated on a weathered land by intensive grazing and to identify vegetation classes and potential successional directions. Primary succession analysis was performed by non-systematic inventory in rectangular experimental plots of 25 m2, by identifying woody species presence, biometric measurements (diameter, number of individuals/bushes, number of stems and heights). The analysis of composition indicated the presence of 17 woody species, which were further grouped in classes of vegetation (Corylus-Carpinus, Cornus-Crataegus, Crataegus-Corylus, Populus- Carpinus, names according to two first dominant species). The classes were distinguished as associations between the main pioneer species (Corylus avellana L., Crataegus monogyna Jacq., Cornus sanguinea L., Populus tremula L.). Variability of diameters and heights indicating homogeneous distribution of structure. Grazing had a very important role in the installation and increase of species diversity (zoochor vector), as the most instaled species has a zoochor type dissemination. The possible directions of succession (beech forests or beech and hornbeam forests) were also discussed.