Pesticidele sunt produse de natură chimică sau biologică, utilizate în controlul populațiilor de organisme dăunătoare de orgine animală sau vegetală. Au cunoscut o largă utilizare în agricultură, unde au fost folosite din cele mai vechi timpuri. În silvicultura din România au fost promovate mai ales după naționalizarea pădurilor, atât silvicultorii cât și conducerea țării fiind preocupați de obținerea unor producții cât mai ridicate de masă lemnoasă. Cele mai utilizate au fost și rămân în continuare insecticidele. Acestea au fost folosite în mod deodebit în controlul populațiilor de insecte defoliatoare a pădurilor de stejar (Lymantria dispar, Tortrix viridana, specii de geometride). Se disting trei perioade importante în aplicarea insecticidelor, acestea fiind strâns legate de substanța activă ce a stat la baza obținerii, cât și de eficiența economică a utilizării lor. În prima perioadă (1954-1985) au fost utilizate produse organoclorurate, total neselective și persistente, pe bază de DDT și HCH, inițial în doze deosebit de mari (30-40 kg/ha), cu efecte nefavorabile majore asupra mediului, faunei și sănătății umane. S-a impus derularea unor lucrări de cercetare, care să conducă la eliminarea acestor neajunsuri, reușindu-se reducerea considerabilă a normelor de consum ale acestor categorii de insecticide  la doar un 1kg/ha. Utilizarea îndelungată a produselor organoclorurate a condus însă la apariția fenomenului de rezistență încă de la începutul anilor 1960, manifestat de către un număr important de specii. S-a procedat la utilizarea unor altfel de insecticide, de asemenea neselective, precum produsele organofosforice și piretroizii de sinteză (1986-1990). Nici aplicarea acestor categorii de insecticide nu a fost benefică din punct de vedere ecologic, majoritatea studiilor indicând concentrații ridicate ale acestor produse în sol și în lanțurile trofice din ecosistemele forestiere. O etapă nouă (după anul 1990), legat de folosirea insecticidelor în combaterea dăunătorilor forestieri, a constituit-o cea a utilizării pesticidelor selective, chimice și biologice, aplicate în doze extrem de reduse și cu impact minimal asupra entomofaunei utile, mediului și sănătății omului. În prezent ne aflăm într-o perioadă de tranziție, certificarea FSC a pădurilor fiind deosebit de limitativă în folosirea pesticidelor în controlul organismelor dăunătoare.