Lucrarea pe care o reproducem în acest număr al revistei Bucovina Forestieră constituie o continuare a celei prezentate în numărul anterior, care evoca întemeierea și perioada de început a învățământului silvic în Regatul României, desfășurată în cea de-a doua jumătate al sec. al XIX-lea Aceasta continuă prezentarea retrospectivă a învățământului superior silvic din România pe durata primelor 3 decenii ale sec. XX, între 1906 și 1933. Prezentarea este împărțită pe 2 perioade distincte: (i) perioada 1906-1923, subîmpărțită, la rândul ei, în două secvențe separate de primul război mondial, respectiv anterioară (1906-1916) și posterioară (1919-1923) războiului; (ii) perioada 1923-1933.

Peste câteva zile, Asociația Administratorilor de Păduri (AAP) va împlini 13 ani de la înregistrarea oficială. Organizația, înființată cu respectarea Ordonanței 26/2000, are obiective de bun simț, scopul principal al uniunii fiind, de asemenea, generos și încurajator: ”gospodărirea durabilă a pădurilor, gestionarea ariilor naturale protejate, conservarea naturii prin acțiuni și proiecte care aduc beneficii reale mediului înconjurător. Informarea și educarea în scopul conservării biodiversității și promovării unei atitudini responsabile față de natură”. Deocamdată, asociația include 104 membri, ce au în proprietate păduri diverse, din mai toate regiunile țării, ce însumează peste un milion de hectare. Președintele în exercițiu al AAP este domnul inginer Gabriel Stanciu, specialist cunoscut pentru competența și experiența sa în domeniul silvic. Domnia Sa a acceptat să acorde un amplu interviu publicației Bucovina Forestieră vorbind deschis despre cum este privită silvicultura în România, ce dificultăţi întâmpină proprietarii privaţi de pădure, care este relaţia cu Romsilva şi care ar fi metodele prin care silvicii români să redevină, în ochii opiniei publice, bravii şi responsabilii apărători ai pădurilor.