Articolul rezumă periplul revistei Bucovina Forestieră, ce împlinește în 2023 opt decenii de la apariția primului număr. Prima parte a articolului conține o serie de citate din primul editorial al revistei, precum și conținutul primului număr, inclusiv autorii articolelor respective. Structura primului număr a rămas neschimbată de-a lungul anilor, fapt ce dovedește nu doar consecvență, ci și larga deschidere către diverse categorii de cititori, revista nefiind dedicată doar publicării articolelor științifice. În partea a doua a articolui este omagiată personalitatea d-lui dr. Radu Ichim, ce s-a implicat cel mai mult nu doar în reluarea activității editoriale, ci și în formarea unui colectiv redacțional puternic motivat de apartenența la corp profesional ce a căutat și cauntă în continuaer să mențină standarde profesionale menite a proteja nu doar pădurile și pe cei ce locuiesc în proximitatea lor.

Calculul prețului de valorificare a masei lemnoase exploatabile reprezintă una din preocupările constante ale administratorilor de păduri, interesați în vânzarea întregii cantități de masă  lemnoasă pusă în valoare. Nu doar prețurile, dar și sistemul de formare a acestora trebuie să asigure o rentabilitate minimă a fiecărei etape a lanțului de aprovizionare pentru obținerea primului produs finit cu grad ridicat de omogenitate: bușteni, cherestea, plăci aglomerate, furnire, placaje, pastă papetară, lemn de foc.   Deocamdată, Regia Autonomă a Pădurilor vinde cu precădere lemn pe picior, prin licitații publice deschise, închise sau electronice,  participanții fiind companii de exploatare forestieră cu atestat valabil, criteriul de adjudecare fiind prețul cel mai mare oferit. O parte din masa lemnoasă este comercializată sub formă de lemn fasonat, în sortiment definitiv, la drum auto forestier sau depozit. Datele utilizate în prezentul articol sunt reprezentate de  rezultatul licitațiilor de masă lemnoasă pe picior organizate de către RNP-Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, în perioada 2010-2013, pentru un număr de 1409 partizi în volum brut cumulat de 580.946 m3. Analizând pur și simplu tranzacțiile cu lemn pe picior și folosind patru regresii multiplicative, liniarizate prin logaritmare, am putut calcula coeficienții valori convenționali pentru molid și brad, într-o manieră relativ simplă, ce reflectă de fapt o situație a pieței pe care agenții economici o sesizează de foarte mult timp: într-un context tehnologic total diferit de cel din trecut, dominat acum de instalații  de debitare capabile să utilizeze eficient orice sortiment de lemn rotund, interesul pentru lemnul foarte gros a scăzut și, normal, și valoarea tehnologică a acestuia

Serviciile ecosistemice culturale oferă o serie de beneficii pentru bunăstarea umană, dar dintr-o perspectivă identitară. Aceste beneficii includ experiențe estetice, cunoștințe și abilități, spiritualitate, implicarea în conservarea naturii, ceea ce înseamnă că, indirect, serviciile culturale asigură conservarea tuturor formelor de viață. Conceptul de servicii culturale ale ecosistemelor a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, deoarece ajută la înțelegerea valorii socio-culturale a pădurilor și la echilibrarea intereselor părților interesate în gestionarea pădurilor. În România, serviciile ecosistemice sunt recunoscute prin funcțiile de protecție și de producție atribuite pădurilor. Din fericire, sistemul forestier românesc integrează numeroase servicii ecosistemice în procesul de elaborare a managementului forestier, prima corelație între categoriile funcționale specifice fiecărui tip de arboret și măsurile silvice propuse. Mai mult decât atât, instrumentele de politică forestieră mixtă pentru serviciile ecosistemice forestiere fac referire la documentele necesare privind armonizarea planificării silvice cu planul de management al ariilor naturale protejate și cu cele complementare oferite de sistemul de certificare FSC. Serviciile ecosistemice culturale se confruntă cu mai multe provocări, una dintre acestea fiind lipsa unor concepte coerente care împiedică evaluarea și integrarea serviciilor ecosistemice forestiere în proiectarea arhitecturii peisajului. Rezultatele analizei arată că pădurile cu rol cultural identificate prin procesul de certificare se referă, în general, la pădurile din apropierea clădirilor culturale și/sau de patrimoniu (cum ar fi bisericile și mănăstirile) sau la pădurile care oferă valori estetice și/sau recreative importante. În mod evident, certificarea managementului forestier contribuie, printr-o abordare metodologică simplă, la identificarea pădurilor cu rol cultural, în special în situațiile în care planurile de management forestier nu le acordă prioritate din cauza limitărilor impuse de criteriile de zonare funcțională. Mai mult de 40% din pădurile culturale analizate au un rol recreativ și ecoturistic, urmate de cele cu valoare spirituală sau religioasă, cu 18% din suprafața totală a pădurilor culturale analizate. Deși prin acest studiu au fost identificate șapte tipuri de servicii ecosistemice culturale, componenta de diversitate culturală este imposibil de diferențiat la nivel național, deoarece diversitatea culturală implică existența populațiilor indigene. În schimb, studiul poate fi extins la o scară mai mare pentru a identifica mai multe păduri cu valoare inspirațională sau estetică, ambele valorificate la nivel de peisaj.

În 2013, Editure, Unikum în Germania a republicat primul manual forestier, la 110 ani de la prima sa publicare. Manualul reprezintă un moment de cotitură în educația forestieră, în special pentru educația silvicultorilor implicați în administrarea Fondului Forestier Ortodox din Bucovina. Silvicultorii au fost instruiți la Școala Forestieră Codrul Cosminului, unde 420 de persoane au absolvit în cei 22 de ani de funcționare, înainte de primul război mondial. Considerăm că acesta este un document valoros care atestă complexitatea și minuțiozitatea informațiilor transmise elevilor-silvicultori de pe întregul imperiu austro-ungar. Manualul este prezentat în două volume, cu două direcții de studiu separate, cu o structură tematică diversă și foarte complexă. Cu toate acestea, manualul se distinge și prin integralitatea sa și nu numai. Stilul explicativ, claritatea textelor și rigoarea științifică îl fac remarcabil și surprinzător de modern.

Agenda forestieră europeană și internațională în timpul Președinției României la Consiliului Uniunii Europene a inclus trei teme majore: Strategia europeană a pădurilor, Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri - UNFF14 și Procesul Forest Europe cu referire la negocierile privind Acordul legal obligatoriu privind pădurile din Europa. Concluziile Consiliului privind Comunicare Comisiei Europene referitoare la progresul în implementarea strategiei forestiere a UE apreciază progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei forestiere europene, subliniind câteva direcții în care acțiunea trebuie accelerată atât la nivel european și la nivel național. Pentru perioada 2019-2020, sunt necesare eforturi suplimentare în utilizarea deplină a instrumentelor financiare furnizate de UE, pentru a consolida inițiativele Statele membre care promovează integrarea conservării naturii în gestionarea durabilă a pădurilor și sporirea comunicării și a conștientizării valorii și importanței pădurilor și a gestionării durabilă a acestora. Noul cadru strategic pentru păduri trebuie să continue să sprijine schimbul de bune practici și să îmbunătățească comunicarea privind importanța pădurilor pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă, coroborată cu o finanțare adecvată.Al doilea punct de pe agenda forestieră internațională în timpul președinției române la Consiliului UE a fost Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri - UNFF14. Dezbaterile tehnice din forum au evidențiat rolul esențial al pădurilor în abordarea provocări globale urgente determinată de schimbările climatice, subliniind nevoia urgentă de acțiuni viitoare. Diferite acțiuni privind schimbările climatice legate de păduri, cum ar fi reducerea defrișărilor și degradarea pădurilor, promovarea tehnicilor durabile de gestionare a pădurilor care vizează maximizarea stocării carbonului, promovarea inițiativelor de împădurire și reîmpădurire, trebuie să fie adaptate la specificul local. UE și statele sale membre sprijină reluarea și finalizarea negocierilor referitoare la un acord juridic obligatoriu privind pădurile din Europa cât mai curând posibil în contextul transferului negocierilor în cadrul CEE-ONU cu sprijinul FAO.

In Revista Pădurilor numărul 4 (XLII) din aprilie 1930 s-a publicat articolul cu tema: „Pădurile composesorale din Bucovina” ca un semnal de alarmă tras pentru salvarea pădurilor bucovinene supuse unei imense presiuni din partea proprietarilor și unui haos legislativ confuz.După trecerea în revistă a istoricului proprietății forestiere  din această provincie, utilizând izvoare scrise valoroase, cunoscute în istoriografia silvică, autorul explică modul de constituire a pădurilor composesorale  după o administrație destul de exigentă și bazată pe o legislație clară și fermă precum aceea care reglementa gestionarea  pădurilor Fondului Bisericesc din Bucovina. ( În acest sens se reamintește de „Orândueala de pădure din Bucovina” dată de împăratul Iosif al II-lea în 1786) Tocmai având în vedere  apărarea și consolidarea dreptului sfânt de proprietate, ca urmare a reformelor induse de revoluția de la 1848, Fondul Bisericesc a cedat 80.500 Ha și a început în 1853 răscumpărarea  drepturilor de servitute (pășunat, lemn de foc, lemn de construcție) ce a însemnat cedarea a încă  85.876 Ha și o sumă importantă de numerar. Fondul bisericesc a dorit astfel să elimine orice fel de ingerință în proprietatea sa. În același  timp și administrarea și exploatarea pădurilor composesorale fiind reglementată în viziunea apărării și conservării lor, pentru că „Toate legile forestiere austriace cuprind dispozițiuni pentru buna administrare a acestor păduri și împiedicarea devastării lor.” Introducerea cărții funciare în Bucovina (1874)  a însemnat  un nou pas spre clarificarea proprietății forestiere. Din păcate o altă atitudine asupra pădurii avea să se instituie după trecerea de la legislația austriacă la legislația românească în urma Marii Uniri. Reforma agrară din 1921 (legea 3608/1921 pentru reforma agrară din Bucovina) a constitut imboldul pentru ieșirea din indiviziune în numeroase comune pe care autorul le aduce ca exemplu, constatând că: „ după atâția ani de la alipirea Bucovinei la patria mumă suntem nevoiți să asistăm cu durere la destrămarea acestor păduri ce au constituit drepturi câștigate de strămoșii devălmașilor de astăzi” Dorind să argumenteze degringolada instalată în pădurile composesorale   autorul articolului prezintă o analiză documentată a cauzelor ca au dus  al ieșirea din indiviziune, a ineficacității legislației românești precum și a mulțimii de profitori – pescuitori în apele tulburi al lipsei de reglementare. Pentru stoparea jafului , se considera la vremea aceea că soluția trebuie să vină din partea legiuitorului, propunându-se câteva măsuri.Citind acest articol în mod inevitabil lectorul contemporan va fi împins către o paralelă cu situația creată de astă dată în toate pădurile României, când legile 18/1991, 1/2000, 247/ 2005 nu au reușit să evite devastarea prin tăieri ilegale a peste 500.00 ha, probând atât incapacitatea legiuitorului cât și a celor plătiți să apere pădurea, de  a face realizabilă această misiune. Totodată cititorul este pus în fața unei alte întrebări: Nu cumva au funcționat aceleași interese (poate altele și mai mari și mai veroase) acum ca și în urmă cu aproape 100 de ani. După cum se poate constata încă o dată, , istoria se repetă. Și de fiecare dată nu la modul cel mai favorabil pentru pădure.  La fiecare cotitură a istoriei în  binecuvântatul spațiu carpato-danubiano- pontic cei care au plătit au fost țăranul și pădurea.

The paper analysis the use of ecosystem services in the marketing strategies of accommodation facilities and tourism agencies promoting nature based tourism in Bucovina region. The territorial marketing of goods and services provided by forests is a marketing tool which links the local natural and cultural resources to a specific territory. Bucovina region is well known for its cultural world heritages, the painted monasteries, but tourism attractions of the region are also the natural landscapes and the traditional gastronomic products. The study uses a qualitative analysis based on two online marketing surveys which have targeted 214 managers of accommodation facilities and 95 tourism agencies. Given the reduced rate of responses the results of the study are interpreted from an exploratory perspective resulting in hypotheses which have to be further validated. The study indentifies that for the majority of the respondents the nature based tourism is perceived as a complementary form of tourism to the classical, cultural one, even though its promotion potential is identified as very high. The natural “portfolio” of Bucovina region is not promoted using an integrated strategy but rather as individual cases. The study also derives as a research hypothesis the fact that the visible degradation of the forest landscapes is likely to negatively impact on the promotion of Bucovina as an ecoregion.

Mihai-Leonard Duduman: Metodologia Cercetării Științifice în Silvicultură - Volumul 1 - Editura Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, 2023. 151p. ISBN 978-973-666-782-4 Gruiță Ienășoiu, Frink József Pál, Gabriel Lazăr, Diana Vasile și Adrian Indreica: Plante identificate în pătura erbacee în rețelele de cercetare și monitorizare forestieră existente în România - Ghid ilustrat- Editura Silvică, 2022. 256p. ISBN 978-606-8020-87-7

Radu Leontie Cenușă s-a născut la 21 iunie 1951, în localitatea Vatra Moldoviței, din Județul Suceava. În 1976 acesta a absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere de la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Este doctor în ecologie Forestiera, profesor universitar, conducător de doctorat, expert în proiecte europene, membru în comisii de specialitate, Consilii științifice și Editor șef al revistei „Bucovina Forestiera”. De-a lungul activității sale, Radu Leontie Cenușă a primit o serie de premii și distincții. Vânătorii cunoscuți din ținuturile sale natale, tatăl și bunicul au fost cei care l-au determinat pe Radu Leontie Cenușă să descopere secretele silviculturii. Apropierea de Mănăstirea Moldovița l-a inspirat în atitudini și comportamente, de-a lungul vieții sale, fiind la originea a trei piloni pe care se bazează personalitatea sa: credință, educație și muncă. Cariera științifică a fost marcată de profesorul doctor Petre Ciobanu și de doctor inginerul Radu Ichim, ambii profesori la Institutul de Silvicultură. „Un om care a făcut ceva în viață” surprinde rezistența unui personaj special, care a fost mereu un slujitor al științei pădurii și care a reușit să-și croiască propriul drum pe galeria marilor maeștri ai silviculturii românești prin inteligență, perseverență, bunătate și corectitudine. La începutul carierei sale, baza selectării și promovării personalului forestier românesc era competența profesională. Toate activitățile legate de pădure erau susținute de politici naționale consistente, acestea vizând dezvoltarea și conservarea pădurii. În prezent, silvicultura are două componente importante: pădurea și persoanele însărcinate cu gestionarea acesteia. Privatizarea haotică a pădurilor, numeroasele neconcordanțe ale cadrului legal și incoerența organizațională sunt trei dintre cele mai dăunătoare decizii care au afectat silvicultura românească. Din punctul de vedere al exploatării lemnului, ca țară ne aflăm destul de în urmă. Lipsa mijloacelor tehnice și a echipamentelor moderne și faptul că exportăm semifabricate de lemn, fără valoare adăugată, se vede în toată țara. Vor veni zile mai bune pentru silvicultura românească când se vor aplica legi și reglementări și când controlul se va face serios și cu bune intenții. Potrivit opiniei sale, în cercetarea Forestiera și în învățământul silvic superior, sunt angajate forțe cu un potențial special care ar putea schimba fața actuală a silviculturii românești. În special, domeniul de cercetare al pădurilor naturale și semi-naturale poate cu o nouă perspectivă asupra cercetării silvice românești. Cu toate acestea, pentru a accede cât mai sus în cercetarea Forestiera, trebuie făcute investiții substanțiale în echipamente performante, software de ultimă generație, în mobilitatea personalului și documentare. Or, birocrația excesivă încetinește dezvoltarea cercetării. Cu toate acestea, speranțele sale mari se îndreaptă spre un viitor mai bun pentru păduri, bazat pe o conștientizare publică realistă și pe profesionalism. Principala direcție strategică trebuie găsită în extinderea pădurilor, conservarea pădurilor și valorificarea superioară a lemnului, pentru a profita la maximum de ceea ce pădurile oferă societății. Pur și simplu pentru că pădurea are încă multe de oferit.