Lucrarea pe care o reproducem în acest număr al revistei Bucovina Forestieră constituie o continuare a celei prezentate în numărul anterior, care evoca întemeierea și perioada de început a învățământului silvic în Regatul României, desfășurată în cea de-a doua jumătate al sec. al XIX-lea Aceasta continuă prezentarea retrospectivă a învățământului superior silvic din România pe durata primelor 3 decenii ale sec. XX, între 1906 și 1933. Prezentarea este împărțită pe 2 perioade distincte: (i) perioada 1906-1923, subîmpărțită, la rândul ei, în două secvențe separate de primul război mondial, respectiv anterioară (1906-1916) și posterioară (1919-1923) războiului; (ii) perioada 1923-1933.

Peste câteva zile, Asociația Administratorilor de Păduri (AAP) va împlini 13 ani de la înregistrarea oficială. Organizația, înființată cu respectarea Ordonanței 26/2000, are obiective de bun simț, scopul principal al uniunii fiind, de asemenea, generos și încurajator: ”gospodărirea durabilă a pădurilor, gestionarea ariilor naturale protejate, conservarea naturii prin acțiuni și proiecte care aduc beneficii reale mediului înconjurător. Informarea și educarea în scopul conservării biodiversității și promovării unei atitudini responsabile față de natură”. Deocamdată, asociația include 104 membri, ce au în proprietate păduri diverse, din mai toate regiunile țării, ce însumează peste un milion de hectare. Președintele în exercițiu al AAP este domnul inginer Gabriel Stanciu, specialist cunoscut pentru competența și experiența sa în domeniul silvic. Domnia Sa a acceptat să acorde un amplu interviu publicației Bucovina Forestieră vorbind deschis despre cum este privită silvicultura în România, ce dificultăţi întâmpină proprietarii privaţi de pădure, care este relaţia cu Romsilva şi care ar fi metodele prin care silvicii români să redevină, în ochii opiniei publice, bravii şi responsabilii apărători ai pădurilor.

În curând

În curând

În curând

The paper restituted in the present issue of the journal represents a retrospective of academic silvicultural education from Romania during the first decades of the 20th century, between the years 1906 and 1933. The presentation is divided into the following distinct periods: (i) 1906-1923, subdivided into sequences separated by the First World War: before the war (1906-1916) and after the war (1919-1923): (ii) period 1923-1933. This paper is a continuation of the one presented in the previous issue of the journal, that evoqued the establishment and the beginning moments of silvicultural education in the Romanian Kingdom in the second half of the 19th century. If for almost half of a century, at the beginnings, the academic silvicultural education was characterised by turmoil, hesitations and improvisations, the establishing of the Sivicultural School at Brănești, in 1894, brought a remarkable progress and upgrade. The activity of the Superior Silvicultural School from Brănești was brutally interrupted after 22 years with the entrance of Romania in the First World War (1916), and the academic silvicultural education returned to a provisional state until 1923, when it is enclosed in The Polythechnical School of Bucharest under the name of Silvicultural section. Here, the academic silvicultural education knows a new period of stability and progress that would last 25 years until the reform of academic education conducted by the communists in 1948. Organising silvicultural education in Romania between the wars established through the law from 1923 led to a very well instructed staff at all levels of silvicultural administration and to the recrutation of didactic and research professionals so necessary that gave remarkable results in the silvicultural administration.

În curând

În curând

The paper is a tribute to Prof. Aurel Russu at his centennial celebration. He had taught Topography as professor with the Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transylvania University of Brasov. His personality is best described by the system of values he has been promoting ever since: professionalism, but not in a narrow sense, humanism, but without useless chatting, and culture, without showing it off. Professor’s well-tempered character and his natural sense of balance must be a pattern for molding anew generations even though the Romanians in general and Romanian foresters in special lack adequate professional symbols. But the real point might be elsewhere: in our weakness and inability to defend the professional and human values like harness, stamina, elegance, discretion, and the last but not the least, the old-fashioned politeness

The contents of this article is the Laudatio presented by the author before awarding professor Nicolae Boș with the title of Doctor Honoris Causa by the University of Suceava. The first section refers to the criteria taken into accoung before making the decision to nominate professor Boș as DHC, followed by a extensive summary of his profesional career, with some important landmarks such as: the first usage if aerial photogrammetry in forest management planning, the first attempts to use aerial imagery in assessing the forest canopy composition and density as well as a great deal of work devoted to long distance levelling, along with professor Aurel Russu. His academic career is also extensively presented.