În 25 iunie 2021, Facultatea de Silvicultură a sărbătorit un astfel de profesor extraordinar. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava i-a acordat titlul de PROFESOR EMERITUS domnului Profesor universitar doctor inginer Radu Leontie Cenușă. Motivarea acestei distincții este fondată pe mai multe fapte: (i) rolul de creator de școală forestieră pe care Profesorul l-a avut. Și aici mă refer nu doar la rolul pe care l-a avut alături de domnul Radu Ichim, Nicolae Geambașu sau Ion Barbu în susținerea ideii de reînființare a Facultății de Silvicultură în Bucovina ci și la rolul în consolidarea colectivului și instruirea promoțiilor de silvicultori în spiritul respectului față de pădure; (ii) generoasa carieră didactică și științifică a domniei sale, activitatea sa de cercetare cuprinzând un număr impresionant de proiecte, cărți, articole sau comunicări recunoscute și apreciate de comunitatea științifică forestieră.

Pe 21 februarie, 2021, silvicultura românească a omagiat discret, așa cum i-a fost întreaga viață, un secol de la nașterea profesorului dr.ing. Radu Ichim, fondatorul stațiunii de cercetare a molidului de la Câmpulung-Moldovenesc.  Personalitate marcantă a științei silvice din Bucovina, dr. Radu Ichim a impus, prin forța exemplului, un standard etic și profesional greu de egalat, ce este o continuă provocare pentru noi toți. Autorii acestui editorial trec în revistă atât cărțile de referință publicate de domnul dr. Radu Ichim cât și excepționala carieră profesională a acestuia. Excepțională atât prin amplitudine – practic, domnul dr. Radu Ichim a acoperit toate sectoarele în care un inginer silvic poate funcționa – cât și prin calitatea rezultatelor, cariera domniei sale este strâns legată de silvicultura și cultura Bucovinei, în care s-a format. A absolvit un prestigios liceu „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat cursurile Facultății de silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1944. Pe lângă amplele și numeroasele rapoarte de cercetare, articole și cărți, principalul rezultat al prodigioasei sale activități este chiar revista Bucovina Forestieră.

Pe 21 februarie, 2021, silvicultura românească a omagiat discret, așa cum i-a fost întreaga viață, un secol de la nașterea profesorului dr.ing. Radu Ichim, fondatorul stațiunii de cercetare a molidului de la Câmpulung-Moldovenesc.  Personalitate marcantă a științei silvice din Bucovina, dr. Radu Ichim a impus, prin forța exemplului, un standard etic și profesional greu de egalat, ce este o continuă provocare pentru noi toți. Autorii acestui editorial trec în revistă atât cărțile de referință publicate de domnul dr. Radu Ichim cât și excepționala carieră profesională a acestuia. Excepțională atât prin amplitudine – practic, domnul dr. Radu Ichim a acoperit toate sectoarele în care un inginer silvic poate funcționa – cât și prin calitatea rezultatelor, cariera domniei sale este strâns legată de silvicultura și cultura Bucovinei, în care s-a format. A absolvit un prestigios liceu „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat cursurile Facultății de silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1944. Pe lângă amplele și numeroasele rapoarte de cercetare, articole și cărți, principalul rezultat al prodigioasei sale activități este chiar revista Bucovina Forestieră.

The paper addresses a current and important topic whose study is absolutely necessary for society and non-wood forest products sector (NWFP). The high scientific and practical importance of the issue, especially in rural areas, was the main motivation of the study. Choosing this topic was also justified by the interest for NWFP at national and international level. The keystone hypothesis of the research it is whether non-timber forest products are a food source that ensures health, a family income and what the depends efficiency of harvesters. The goal of the study was to assess the performance of collecting NWFP by the non-parametric method of data envelopment analysis (DEA). The primary data needed for the application of the non-parametric methodology were collected from 510 persons located in 164 localities pending to 16 districts of the Republic of Moldova. The survey included 172 variables that described the basic activities in the NWFP collection process. The statistical processing of the primary database was made using the application SPSS (Statistical Package for the Social Sciences), by the principal component analysis, based on some nominal and numerical variables. The results show the most efficient NWFP collectors work on degraded lands, managed by the municipalities, for sale, harvesting them by shaking or cutting, processing them into dry form, where there is a collection point where there is a collection point. The standard profile of efficient collectors also assumes that they go picking with acquaintances, travels by car up to 10 km and consider that this activity contributes a lot to the family's income. | Lucrarea abordează un subiect actual și important a cărui studiere este absolut necesară societății și sectorului de produse forestiere nelemnoase (PFNL). Motivația studiului a fost reliefarea importanței științifice și practice a PFNL pentru comunitățile rurale și pentru întreaga ramură silvică. Alegerea temei de cercetare este justificată de interesul din ce în ce mai ridicat față de PFNL la nivel național și internațional. Scopul cercetării a fost studierea performanței culegătorilor produselor forestiere nelemnoase prin intermediul metodei neparametrice de analiză a frontierei posibilităților de producție (data  envelopment analysis DEA). Studiul prezent este o aplicație a metodei DEA menită a  diferenția culegătorii PFNL eficienți de cei ineficienți, în vederea creșterii continue a productivității și eficienței muncii. Datele primare au fost obținute în rezultatul anchetării pe un eșantion de 510 persoane din 164 localități, răspândite în cele 16 raioane din R. Moldova. În cadrul anchetei au fost incluse 172 de variabile care au descris activitățile de bază în procesul de culegere a PFNL. Prelucrarea statistică a informației primare în baza de date s-a efectuat cu ajutorul aplicației SPSS (Statistical Package for the Social Sciences), prin metoda componentelor principale, unde au fost incluse unele variabile nominale și numerice. Rezultatele arată că cei mai eficienți culegători de PFNL sunt persoanele care culeg de pe terenurile degradate, gestionate de primărie, cu scopul de a vinde, recoltându-le prin scuturare sau tăiere, procesându-le sub formă uscată, unde există un punct de colectare. Profilul tip al culegătorilor eficienți mai presupune că aceștia merg la cules cu cunoscuții, se deplasează cu mașina până la 10 km și consideră că această activitate contribuie foarte mult la venitul familiei.

In forestry practice it is often necessary to estimate the diameter at breast height and the volume of the trees starting from the diameter of the stump left after extraction. The elaboration of local dendrometric tables regarding the derivation of the diameter at breast height according to the stump diameter represents a necessity for the forest administration. In the present study, a local regressive model was calibrated, of parabolic type with modeling of the residual variance, to obtain the diameter at breast height of Norway spruce depending on the diameter of the stump with a height of 30 cm, representative of the forest fund administered by the Gheorgheni Forest District. The data set used to estimate the parameters of the statistical model consists of 4050 trees from 111 stands, with various biometric characteristics. The proposed statistical model and the volumes differentiated by production classes allow a more accurate assessment of the damages resulting from illegal logging, having a high reliability in the conditions of the forest fund managed by OSR Gheorgheni. | În practica silvică adeseori se impune estimarea diametrului de bază și a volumului arborilor pornind de la diametrul cioatei rămase după extragere. Elaborarea de tabele dendrometrice locale privind derivarea diametrului de bază funcție de diametrul cioatei reprezintă o necesitate pentru administrația silvică. În prezentul studiu s-a calibrat un model regresiv local, de tip parabolic cu modelarea varianței reziduale, pentru obținerea diametrului de bază la molid funcție de diametrul cioate cu înălțimea de 30 cm,  reprezentativ pentru fondul forestier administrat de Ocolul silvic de regim Gheorgheni. Setul de date utilizat pentru estimarea parametrilor modelului statistic este format din 4050 de arbori din 111 arborete, cu caracteristici biometrice variate. Modelul statistic propus și volumele unitare diferențiate pe clase de producție permite o evaluarea mai corectă a pagubelor provenite din tăieri ilegale, având o fiabilitate ridicată în condițiile fondului forestier administrat de OSR Gheorgheni.

The pine resin-gall moth, Retinia resinella (Linnaeus, 1758) is a species reported for a long time in the Romanian fauna, but about which there is little information regarding its spread in our country and its biology. The objective of this paper is to contribute to a better understanding of the situation under the two mentioned aspects. For this, observations were conducted in five mountain ranges located in the Eastern Carpathians whence the species had not been reported before: Călimani, Giumalău, Suhard, Rodna and Maramureș, at altitudes of 1680-1790 m above sea level. Twigs of dwarf mountain pine (Pinus mugo Turra) with galls caused by the larvae of this species were harvested from all five mountain ranges. The moth was identified by the host species on which the galls were collected, by gall characteristics and by the appearance of the larvae found in the new galls. At the same time, it was established the years in which the flight of the adults of this moth took place and the gall were formed. The determination of the years was made after the annual increases in the length of the branches, as well as according to the number of their annual rings. Investigations have shown that the species is present and lives on dwarf mountain pine in all five mountain ranges, and the flight takes place in both even and odd years. Therefore, one can say that the area of the species in our country is much wider than previously known and it is very likely to be present in other places where pine species, especially P. sylvestris L. and P. mugo grow. , and it is not excluded to be three cohorts that develop after a three-year cycle. Further investigations are needed to clarify this issue. | Retinia resinella (Linnaeus, 1758) este o specie demult semnalată în fauna României, dar despre care există puține informații referitoare la răspândirea ei în țara noastră și la biologia ei. Obiectivul lucrării de față este acela de a contribui la o mai bună cunoaștere a situației sub cele două aspecte menționate. Pentru aceasta, s-au efectuat observații și s-au recoltat lujeri de jneapăn (Pinus mugo Turra) cu gale provocate de larvele acestei specii din cinci masive montane situate în Carpații Orientali de unde specia nu fusese semnalată anterior: Călimani, Giumalău, Suhard, Rodnei și Maramureșului, la altitudini de 1680-1790 m. Identificarea moliei s-a făcut după specia gazdă pe care erau galele colectate, după caracteristicile acestora și după aspectul larvelor găsite în galele noi. Totodată s-au stabilit anii în care s-au format lujerii cu gale, respectiv anii în care s-a produs zborul adulților acestei molii. Determinarea anilor s-a făcut după creșterile anuale în lungime ale ramurilor, precum și după numărul de inele anuale ale acestora. Prin investigațiile efectuate s-a evidențiat faptul că specia este prezentă și trăiește pe jneapăn în toate cele cinci masive montane, iar zborul are loc atât în anii pari, cât și în anii impari. Prin urmare, se poate spune că arealul speciei în țara noastră este mult mai larg decât se cunoștea anterior și că este foarte probabil ca specia să fie prezentă și în alte locuri unde cresc pini, în special P. sylvestris L. și P. mugo. Proporția relativ mare a galelor de pe lujerii formați în anii impari sugerează existența la altitudini mari cel puțin a unui segment important din populație care își incheie dezvoltarea abia în trei ani, nu în doi ani, așa cum este acreditat în literatură, și nu este exclus să fie trei cohorte care se dezvoltă după un ciclu de trei ani. Investigații suplimentare sunt necesare pentru a clarifica acest aspect.

In the current context of participative and multifunctional silviculture, natural regeneration of pedunculate oak (Quercus robur L.), in pure or mixed stands, is a major problem of European silviculture. In countries such as France, Croatia, Great Britain, where seed years of pedunculate oak are quite frequent (from 2-3 years to 5-6 years, seldom 8-10 years), the species is regenerated under the shelter, dominantly by uniform shelterwood cuttings, with a short regeneration period (maximum 4-5 years), characteristic to the light-demanding species. In Romania, the species was regenerated in the past also by uniform shelterwood cuttings, considered not appropriate to the ecology of pedunculate oak by favouring mixed broadleaved tree species, more shade-tolerant. Consequently, especially after 1948, uniform shelterwood cuttings were replaced by group shelterwood cuttings, with a regeneration period of gaps/openings of 2-4 years and of 10-15 years at stand level. In pure and mixed stands of pedunculate oak, the application of silvicultural systems should not target the strict respect of the theoretical background of group shelterwood cuttings but be correlated with the establishment, growth and development of natural regeneration, which is often irregular / uneven. Therefore, we consider that the best adapted silvicultural system for the regeneration of pedunculate oak should be a combination of uniform and group shelterwood systems, which should also target the limitation of logging damages. | În contextul prezent, al silviculturii participative și multifuncționale, regenerarea naturală a stejarului pedunculat (Quercus robur L.), în arborete pure sau amestecate, constituie o problemă majoră a silviculturii europene. În țări ca Franța, Croația, Marea Britanie, unde stejarul pedunculat fructifică relativ frecvent (de la 2-3 ani la 5-6 ani, rareori 8-10 ani), specia se regenerează sub masiv, dominant prin tăieri succesive, cu o perioadă generală de regenerare scurtă (maximum 4-5 ani), caracteristică speciilor de lumină. În România, specia a fost regenerată în trecut tot cu tăieri succesive, considerate însă necorespunzătoare ecologiei stejarului pedunculat prin favorizarea speciilor de amestec, mai rezistente la umbră. În consecință, s-a trecut, mai ales după anul 1948, la regenerarea sa prin tăieri în ochiuri, cu o perioada de regenerare a ochiurilor de 2-4 ani, respectiv de 10-15 ani la nivel de arboret. În condițiile stejăretelor pure sau amestecate, aplicarea tratamentului nu trebuie însă sa urmărească respectarea perfectă a tehnicii teoretice a tratamentului tăierilor în ochiuri, ci trebuie corelată cu instalarea, creșterea și dezvoltarea regenerării naturale, care adesea este neuniformă și neregulată. De aceea, în opinia autorilor, tratamentul recomandat pentru regenerarea stejarului pedunculat ar trebui să fie o combinație între tăierile în ochiuri și cele succesive, care să urmărească și limitarea vătămărilor de exploatare.

Articolul prezintă rezultatele unui exercițiu de inventariere pe scară mică, realizat într-un arboret (u.a. 34B, U.P. I Săliște, Ocolul silvic Obștea Săliște) care include duglas verde (DF) și molid de Sitka (MOS, specie exotică utilizată foarte rar în România), instalat prin plantare (1,5 x 1,5 m) în anul 1962 în completarea regenerării naturale a fagului. La 60 de ani, duglasul se comportă mai bine decât molidul de Sitka în sens biometric, iar cele mai relevante caracteristici ale celor două specii sunt după cum urmează: - diametrul de bază maxim: 67,1 cm (DU) și 37,7 cm (MOS); - diametrul mediu al suprafeței de bază dg: 41,81 cm (DU) și 27,43 cm (MOS); - înălțimea maximă: 39,5 m (DU) și 30,5 m (MOS); - înălțimea corespunzătoare lui dg: 32,00 m (DU) și 24,95 m (MOS); - indicele de zveltețe mediu: 84 (DU) și 90 (MOS); - diametrul mediu al coroanei: 462 cm (DU) și 361 cm (MOS); - ambele specii prezintă un elagaj natural imperfect, ca și în alte culturi instalate în întreaga Europă. Duglasul verde s-a adaptat la condițiile locale ca și în alte părți din România, unde se întâlnește pe cca 12.700 ha, și prezintă un potențial ridicat de producție de lemn. Molidul de Sitka a fost capabil să supraviețuiască în condiții locale dificile (spre exemplu, altitudine mare, climat temperat-continental, foarte diferit de cel oceanic din arealul natural și de pe coastele nordice și vestice ale Europei), fără a produce la fel de mult lemn ca în alte țări europene gen Marea Britanie și Irlanda.

Profesorul universitar Victor Giurgiu, cu o remarcabilă şi prolifică activitate prin ştiinţă şi pentru știință, a fost unul din cei mai aprigi promotori și susținători ai calității actului didactic și ai cercetării științifice autentice. La începutul anilor ’90, academicianul Victor Giurgiu a contribuit definitoriu la crearea şi dezvoltarea şcolii silvice superioare în proaspăt înfiinţata universitate suceveană. Sunt subliniate cele mai reprezentative contribuţii ale domnului academician Victor Giurgiu, în măsură să contureze personalitatea sa ştiinţifică şi academică, însoţite de prezentarea câtorva repere biografice. Lucrarea este un omagiu încărcat de recunoştinţă al întregului colectiv al Facultăţii de Silvicultură din Suceava a cărei evoluţie a fost puternic marcată de activitatea distinsului magistru.

A terminat Facultatea de Silvicultură ca șef de promoție, fiind unul dintre cei mai valoroși amenajiști ai generației sale. În 1964, cu ocazia unor amenajări din Masivul Retezat a reușit să extindă, prin amenajament, suprafața Parcului Național, de la 14.000 la peste 30.000 de hectare. Nu a reușit însă mai multe, deoarece autoritățile comuniste nu au dorit ca parcurile naționale să fie și administrate. Nu s-a lăsat și l-a contactat inclusiv pe Nicolae Ceaușescu care inițial i-a dat ”undă verde”, dar demersul a fost blocat de un activist din cadrul Direcției Păduri din minister. Între 1973 și 1978 a realizat întreaga structură de organizare și administrare a întregii rețele de parcuri naționale, cele 13 care sunt și astăzi : Buila-Vânturarița, Călimani, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Nerei-Beușnița, Cozia, Domogled-Valea Cernei, Defileul Jiului, Munții Măcinului, Munții Rodnei, Piatra Craiului, Retezat, Semenic-Cheile Carașului. Toate eforturile depuse de silvicultorul Zeno Oarcea au fost desăvârșite în 2003, iar pentru stăruința sa este considerat Pionierul parcurilor naționale din România.