În 25 iunie 2021, Facultatea de Silvicultură a sărbătorit un astfel de profesor extraordinar. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava i-a acordat titlul de PROFESOR EMERITUS domnului Profesor universitar doctor inginer Radu Leontie Cenușă. Motivarea acestei distincții este fondată pe mai multe fapte: (i) rolul de creator de școală forestieră pe care Profesorul l-a avut. Și aici mă refer nu doar la rolul pe care l-a avut alături de domnul Radu Ichim, Nicolae Geambașu sau Ion Barbu în susținerea ideii de reînființare a Facultății de Silvicultură în Bucovina ci și la rolul în consolidarea colectivului și instruirea promoțiilor de silvicultori în spiritul respectului față de pădure; (ii) generoasa carieră didactică și științifică a domniei sale, activitatea sa de cercetare cuprinzând un număr impresionant de proiecte, cărți, articole sau comunicări recunoscute și apreciate de comunitatea științifică forestieră.

Pe 21 februarie, 2021, silvicultura românească a omagiat discret, așa cum i-a fost întreaga viață, un secol de la nașterea profesorului dr.ing. Radu Ichim, fondatorul stațiunii de cercetare a molidului de la Câmpulung-Moldovenesc.  Personalitate marcantă a științei silvice din Bucovina, dr. Radu Ichim a impus, prin forța exemplului, un standard etic și profesional greu de egalat, ce este o continuă provocare pentru noi toți. Autorii acestui editorial trec în revistă atât cărțile de referință publicate de domnul dr. Radu Ichim cât și excepționala carieră profesională a acestuia. Excepțională atât prin amplitudine – practic, domnul dr. Radu Ichim a acoperit toate sectoarele în care un inginer silvic poate funcționa – cât și prin calitatea rezultatelor, cariera domniei sale este strâns legată de silvicultura și cultura Bucovinei, în care s-a format. A absolvit un prestigios liceu „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat cursurile Facultății de silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1944. Pe lângă amplele și numeroasele rapoarte de cercetare, articole și cărți, principalul rezultat al prodigioasei sale activități este chiar revista Bucovina Forestieră.

Pe 21 februarie, 2021, silvicultura românească a omagiat discret, așa cum i-a fost întreaga viață, un secol de la nașterea profesorului dr.ing. Radu Ichim, fondatorul stațiunii de cercetare a molidului de la Câmpulung-Moldovenesc.  Personalitate marcantă a științei silvice din Bucovina, dr. Radu Ichim a impus, prin forța exemplului, un standard etic și profesional greu de egalat, ce este o continuă provocare pentru noi toți. Autorii acestui editorial trec în revistă atât cărțile de referință publicate de domnul dr. Radu Ichim cât și excepționala carieră profesională a acestuia. Excepțională atât prin amplitudine – practic, domnul dr. Radu Ichim a acoperit toate sectoarele în care un inginer silvic poate funcționa – cât și prin calitatea rezultatelor, cariera domniei sale este strâns legată de silvicultura și cultura Bucovinei, în care s-a format. A absolvit un prestigios liceu „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat cursurile Facultății de silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1944. Pe lângă amplele și numeroasele rapoarte de cercetare, articole și cărți, principalul rezultat al prodigioasei sale activități este chiar revista Bucovina Forestieră.

În condiţiile actuale de încălzire a climei rolul cercetărilor care se referă la aprecierea acţiunii factorilor de stres termic asupra posibilelor schimbării în răspândirea speciilor de stejar va spori în viitor. Răspunsul plantelor la acţiunea şocului termic include evitarea factorilor de stres şi mecanismele fiziologice şi biochimice de recuperare a leziunilor pricinuite ţesuturilor frunzelor. Recuperarea stării funcționale a fotosistemului II în frunzele speciilor de stejar expuse șocului termic s-a manifestat la nivel maxim atunci când probele au fost incubate în condiții optime de păstrare. Speciile de stejar au elaborat posibilităţi diferite de adaptare la acţiunea temperaturilor ridicate. Dintre cvercinee, stejarul pufos este cea mai termotolerantă specie spontană răspândită în Republica Moldova. După excluderea influenței mecanismelor care determină evitarea / diminuarea acţiunii temperaturilor ridicate, frunzele stejarului pufos au arătat o sensibilitate mai sporită la șocul termic decât cele ale stejarului pedunculat și gorunului. În funcție de aclimarea frunzelor la temperaturi ridicate, speciile de stejar au arătat o adaptare avansată, după cum urmează: stejarul pedunculat în zona de nord, gorunul – în zona de centru și stejarul pufos – în condițiile ecologice ale zonei de sud a Republicii Moldova.

Articolul prezintă rezultatele unui exercițiu de inventariere pe scară mică, realizat într-un arboret (u.a. 34B, U.P. I Săliște, Ocolul silvic Obștea Săliște) care include duglas verde (DF) și molid de Sitka (MOS, specie exotică utilizată foarte rar în România), instalat prin plantare (1,5 x 1,5 m) în anul 1962 în completarea regenerării naturale a fagului. La 60 de ani, duglasul se comportă mai bine decât molidul de Sitka în sens biometric, iar cele mai relevante caracteristici ale celor două specii sunt după cum urmează: - diametrul de bază maxim: 67,1 cm (DU) și 37,7 cm (MOS); - diametrul mediu al suprafeței de bază dg: 41,81 cm (DU) și 27,43 cm (MOS); - înălțimea maximă: 39,5 m (DU) și 30,5 m (MOS); - înălțimea corespunzătoare lui dg: 32,00 m (DU) și 24,95 m (MOS); - indicele de zveltețe mediu: 84 (DU) și 90 (MOS); - diametrul mediu al coroanei: 462 cm (DU) și 361 cm (MOS); - ambele specii prezintă un elagaj natural imperfect, ca și în alte culturi instalate în întreaga Europă. Duglasul verde s-a adaptat la condițiile locale ca și în alte părți din România, unde se întâlnește pe cca 12.700 ha, și prezintă un potențial ridicat de producție de lemn. Molidul de Sitka a fost capabil să supraviețuiască în condiții locale dificile (spre exemplu, altitudine mare, climat temperat-continental, foarte diferit de cel oceanic din arealul natural și de pe coastele nordice și vestice ale Europei), fără a produce la fel de mult lemn ca în alte țări europene gen Marea Britanie și Irlanda.

Lucrarea de față își propune să prezinte Eurocodurile, ca parte a activității de standardizare in domeniul construcțiilor,  la nivel european,  să sintetizeze principiile acestora și sa analizeze, constatând demersurile făcute de către alte tari,  posibilitățile de aplicare la dimensionarea barajelor pentru corectare torenților. In tarile europene cu tradiție in domeniul activității de corectarea a torenților exista preocupări pentru adaptarea standardelor existent la principiile Eurocodurilor. Aceste preocupari intampina dificultati de rezolvare din cauza unor actiuni / solicitari care nu sunt integrate in Eurocoduri datorită caracterului special al lucrarilor de corectarea atorentilor.

În contextul prezent, al silviculturii participative și multifuncționale, regenerarea naturală a stejarului pedunculat (Quercus robur L.), în arborete pure sau amestecate, constituie o problemă majoră a silviculturii europene. În țări ca Franța, Croația, Marea Britanie, unde stejarul pedunculat fructifică relativ frecvent (de la 2-3 ani la 5-6 ani, rareori 8-10 ani), specia se regenerează sub masiv, dominant prin tăieri succesive, cu o perioadă generală de regenerare scurtă (maximum 4-5 ani), caracteristică speciilor de lumină. În România, specia a fost regenerată în trecut tot cu tăieri succesive, considerate însă necorespunzătoare ecologiei stejarului pedunculat prin favorizarea speciilor de amestec, mai rezistente la umbră. În consecință, s-a trecut, mai ales după anul 1948, la regenerarea sa prin tăieri în ochiuri, cu o perioada de regenerare a ochiurilor de 2-4 ani, respectiv de 10-15 ani la nivel de arboret. În condițiile stejăretelor pure sau amestecate, aplicarea tratamentului nu trebuie însă sa urmărească respectarea perfectă a tehnicii teoretice a tratamentului tăierilor în ochiuri, ci trebuie corelată cu instalarea, creșterea și dezvoltarea regenerării naturale, care adesea este neuniformă și neregulată. De aceea, în opinia autorilor, tratamentul recomandat pentru regenerarea stejarului pedunculat ar trebui să fie o combinație între tăierile în ochiuri și cele succesive, care să urmărească și limitarea vătămărilor de exploatare.

ForCrops - Evaluarea directa a productivității de biomasa din culturile forestiere cu ciclul scurt de producţie (SRF) cu scanerul laser terestru (TLS), este un proiect finanțat de  Unitatea Executiva pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) prin programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, subprogramul 1.1. – Resurse umane (Proiect de cercetare postdoctorală). Scopul principal al acestui proiect este de a estima biomasei lemnoase pe părți componente de arbore cu ajutorul tehnologiei TLS în vederea calibrării unor ecuații alometrice în condițiile colinare din NE României. Se urmărește în acest sens dezvoltarea unui protocol de scanare complet pentru aceste culturi, crescând precizia de estimare a biomasei, scăzând efortul și timpul de lucru în teren, cât și oferirea către industriei a unui instrument pragmatic.

A cincea ediție a Conferinței Internaționale „Managementul integrat al resurselor de mediu” a avut loc pe 29 octombrie 2021 în Suceava, România. Cele mai importante sesiuni ale conferinței au fost: (i) Bioeconomia forestieră, (ii) Biodiversitatea pădurilor, silvicultura și starea de sănătate a pădurii , (iii) Ecosisteme forestiere și clima și (iv) Evaluarea, modelarea și managementul pădurilor. Prezentările au fost în conformitate cu preocupările societății despre mediu, păduri și schimbările climatice ce evidențiază faptul că societatea trebuie să accepte iminența transformărilor importante ale mediului înconjurător.

În practica silvică adeseori se impune estimarea diametrului de bază și a volumului arborilor pornind de la diametrul cioatei rămase după extragere. Elaborarea de tabele dendrometrice locale privind derivarea diametrului de bază funcție de diametrul cioatei reprezintă o necesitate pentru administrația silvică. În prezentul studiu s-a calibrat un model regresiv local, de tip parabolic cu modelarea varianței reziduale, pentru obținerea diametrului de bază la molid funcție de diametrul cioate cu înălțimea de 30 cm,  reprezentativ pentru fondul forestier administrat de Ocolul silvic de regim Gheorgheni. Setul de date utilizat pentru estimarea parametrilor modelului statistic este format din 4050 de arbori din 111 arborete, cu caracteristici biometrice variate. Modelul statistic propus și volumele unitare diferențiate pe clase de producție permite o evaluarea mai corectă a pagubelor provenite din tăieri ilegale, având o fiabilitate ridicată în condițiile fondului forestier administrat de OSR Gheorgheni.