Natural heat stress response of three oak species: analysis of five biological indicators in a specific forest environment | Reacția la stresul termic natural a trei specii de stejar: analiza a cinci indicatori biologici într-un mediu forestier specific

anglais. Forest ecosystems in the Republic of Moldova play a significant role in maintaining dynamic ecological balance due to their diverse protective functions. However, edifice forest species, such as oak, exhibit pronounced sensitivity to abiotic stress, considering the prolonged periods of regeneration from shoots and the on-going changes in environmental conditions, particularly heat waves and persistent droughts. Our study focused on pedunculate oak (Quercus robur), sessile oak (Q. petraea), and downy oak (Q. pubescens) trees, situated in close proximity within a stand. The research aimed to assess the responses of these species to natural thermal stress. Following exposure to natural stress characterized by high temperatures and persistent drought, we analysed their responses based on five biological indicators over an eleven-day monitoring period under controlled laboratory conditions, post-natural stress. Pedunculate oak exhibited sensitivity to stress, as indicated by elevated catalase activity and reduced coefficients of metabolic intensity and leaf water content, whereas the relative quantum yield of photosystem II in tree leaves recorded moderate values. In contrast, downy oak adjusted its catalase activity to stressful environmental conditions, presenting coefficients of metabolic intensity and leaf water content at high values, suggesting an evolutionary adaptation of the species to arid environmental conditions. Sessile oak occupied an intermediate position in stress response according to these indicators.

roumain; moldave. Ecosistemele forestiere din Republica Moldova îndeplinesc un rol deosebit de important în menținerea echilibrului ecologic dinamic, datorită diverselor funcții de protecție pe care le îndeplinesc. Cu toate acestea, speciile edificare a ecosisteme forestiere, în special stejarii, manifestă o sensibilitate pronunțată la stresul abiotic, ca urmare a perioadelor îndelungate de regenerare din lăstari și schimbările continue ale condițiilor de mediu, cu precădere valurile de căldură și secetele persistente. Prezenta cercetare se axează pe analiza arborilor de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Q. petraea) și stejar pufos (Q. pubescens), situaţi în imediata apropiere, pentru evaluarea răspunsurilor acestor specii la stresul termic natural. În urma expunerii la stresul natural, caracterizat prin temperaturi ridicate și secetă persistentă, am analizat răspunsurile speciilor de stejar pe baza a cinci indicatori biologici, pe o perioadă de monitorizare de unsprezece zile, în condiții controlate de laborator, post-stres natural. Stejarul pedunculat a demonstrat sensibilitate la stres, ilustrată prin activitatea crescută a catalazei, a coeficienților de intensitate metabolică și a conținutul de apă în frunze scăzuţi. În același timp, randamentul cuantic relativ al fotosistemului II în frunzele stejarului pedunculat a înregistrat valori moderate. În schimb, stejarul pufos și-a adaptat activitatea catalazei la condițiile de mediu stresante, evidențiind coeficienți de intensitate metabolică și conținut de apă în frunze la valori ridicate. Aceste observații indică o adaptare evolutivă a speciei la condițiile de mediu aride. Gorunul a ocupat o poziție intermediară în răspuns la stresul termic natural, conform acestor indicatori.