Aspects of pesticide use in Romanian forestry | Aspecte privind aplicarea pesticidelor în silvicultura din România

英语. Pesticides are products of chemical or biological nature, used to control populations of harmful animal or vegetal organisms. They have been widely used in agriculture, since ancient times. In Romanian forestry, they were promoted especially after the nationalization of the forests, both the foresters and the country's management being concerned with obtaining the highest possible timber production. Insecticides continue to be the most used pesticides. They have been used to control populations of oak-defoliating insects (Lymantria dispar, Tortrix viridana, and geometrid species). Three important periods can be distinguished in the application of insecticides, closely related to the active substance that was the basis of the efficiency and the economy of their use. In the first period (1954-1985), non-selective and persistent organochlorine products, based on DDT and HCH, were used, initially in extremely high doses (30-40 kg/ha), with major adverse effects on the environment, fauna, and human health. It was imposed to carry out some research work leading to the elimination of these shortcomings, succeeding in considerably reducing the consumption norms of these categories of insecticides to only 1 kg/ha. However, the long-term use of organochlorine products has led to the appearance of resistance since the beginning of the 1960s, manifested by a significant number of species. Other non-selective insecticides , such as organophosphorus products and synthetic pyrethroids, were used during 1986-1990. Nor the application of these categories of insecticides was beneficial from an ecological point of view, with most studies indicating high concentrations of these products in the soil and in the food chains of forest ecosystems. A new stage (after 1990), related to the use of insecticides to control forest pests, was the use of selective, chemical, and biological pesticides, applied in extremely low doses and with minimal impact on useful entomofauna, the environment, and human health. We are currently in a transition period, with FSC certification of forests being particularly restrictive in the use of pesticides to control harmful organisms.

罗马尼亚语； 摩尔多瓦语； 摩尔多瓦. Pesticidele sunt produse de natură chimică sau biologică, utilizate în controlul populațiilor de organisme dăunătoare de orgine animală sau vegetală. Au cunoscut o largă utilizare în agricultură, unde au fost folosite din cele mai vechi timpuri. În silvicultura din România au fost promovate mai ales după naționalizarea pădurilor, atât silvicultorii cât și conducerea țării fiind preocupați de obținerea unor producții cât mai ridicate de masă lemnoasă. Cele mai utilizate au fost și rămân în continuare insecticidele. Acestea au fost folosite în mod deodebit în controlul populațiilor de insecte defoliatoare a pădurilor de stejar (Lymantria dispar, Tortrix viridana, specii de geometride). Se disting trei perioade importante în aplicarea insecticidelor, acestea fiind strâns legate de substanța activă ce a stat la baza obținerii, cât și de eficiența economică a utilizării lor. În prima perioadă (1954-1985) au fost utilizate produse organoclorurate, total neselective și persistente, pe bază de DDT și HCH, inițial în doze deosebit de mari (30-40 kg/ha), cu efecte nefavorabile majore asupra mediului, faunei și sănătății umane. S-a impus derularea unor lucrări de cercetare, care să conducă la eliminarea acestor neajunsuri, reușindu-se reducerea considerabilă a normelor de consum ale acestor categorii de insecticide  la doar un 1kg/ha. Utilizarea îndelungată a produselor organoclorurate a condus însă la apariția fenomenului de rezistență încă de la începutul anilor 1960, manifestat de către un număr important de specii. S-a procedat la utilizarea unor altfel de insecticide, de asemenea neselective, precum produsele organofosforice și piretroizii de sinteză (1986-1990). Nici aplicarea acestor categorii de insecticide nu a fost benefică din punct de vedere ecologic, majoritatea studiilor indicând concentrații ridicate ale acestor produse în sol și în lanțurile trofice din ecosistemele forestiere. O etapă nouă (după anul 1990), legat de folosirea insecticidelor în combaterea dăunătorilor forestieri, a constituit-o cea a utilizării pesticidelor selective, chimice și biologice, aplicate în doze extrem de reduse și cu impact minimal asupra entomofaunei utile, mediului și sănătății omului. În prezent ne aflăm într-o perioadă de tranziție, certificarea FSC a pădurilor fiind deosebit de limitativă în folosirea pesticidelor în controlul organismelor dăunătoare.