Modelul catastrofei – vârf și utilizarea lui la caracterizarea dinamicii pădurilor

Modelul catastrofei – vârf a solicitat atenția cercetătorilor ecologi și silvici, găsindu-și numeroase aplicații și în aceste domenii. Bazele sale matematice se regăsesc in teoria matematică a catastrofelor, din mai vastul domeniu al cercetării complexității. Dintre numeroase modele rezultate din această teorie, modelul catastrofei-vârf a fost considerat ca fiind cel mai adecvat studiului dinamicii pădurilor. Modelul se bazează pe două variabile independente, ecuația generând prin variabila de ieșire o suprafață discontinuă, ce marchează momentul manifestării catastrofei (a perturbărilor). Acest model a fost aplicat mai întâi la scară continentală în America, având ca variabile de intrare intensitatea perturbării și capacitatea marginii de masiv de a tampona efectele perturbatoare si ca variabilă de ieșire proporția speciilor pioniere/climax în compoziția noului arboret. Au fost luate în considerare toate genurile de pertubări, de la căderea unui arbore până la incendii pe mari suprafețe. Prin studiul pădurilor din Franța, au fost stabilite șase tipuri de dinamică post perturbare numite tot modele: modelul rezistență, modelul „Sisif”, modelul mozaic, modelul expansiune, modelul colonizare și modelul regenerare. Pentru fiecare din acestea s-au stabilit traiectoriile probabile de dinamică prin 4 domenii, de la stadiul de pionier până la stadiul de climax. În ultimul capitol e face o demonstrație de aplicabilitate la nivelul vegetației forestiere din țara noastră, fiind alese un număr de 21 de habitate forestiere (datorită corespondențelor cu habitatele europene) pentru care au fost indicate (tabelar) cele mai frecvente perturbări și cele mai probabile modele de dinamică succesională post perturbare. S-a considerat ca necesară prezentarea valențelor acestui model specialiștilor din România datorită importanței pe care dinamica forestieră o are din punct de vedere al ecologiei forestiere, amenajării pădurilor și învățământului silvic.