În perioada 20.05.2024 – 24.05.2024 s-a desfășurat la Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, România,  cea de-a 20-a ediție a Concursului European de Competențe în Silvicultură pentru Elevi ( European Student Championship in Forestry Skills ). ECFS (European Championship in Forestry Skills) a apărut în anul 2002 în ideea de a se atrage atenția asupra necesității pregătirii practice în domeniul forestier. Scopul a fost de a se crea o competiție care să pună accentul pe pregătirea practică, pe creșterea aprecierii asupra muncii forestierilor la nivel național și internațional, de promovare a celor mai noi tehnici de lucru, a mașinilor și a tehnicilor de explotare forestieră utilizată în țările Europene. Concursul este format din două discipline: (i)traseul forestier, (ii) disciplinele tehnice ( probele de mânuire a motoferăstrăului). Echipajul de fete de la Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc a câștigat proba de traseu forestier la feminin, au avut și cel mai mare punctaj din competiție la această probă, la care s-a adăugat marele premiu de campioni europeni la feminin, devansând echipajele Austriei, Letoniei și Norvegiei. Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc este instituția de învățământ care și-a asumat un rol foarte greu prin organizarea ECFS 2024, dar  pe care l-a îndeplinit cu succes devenind astfel ambasadorul sistemului forestier din România și al calității învățământului silvic alături de celalte licee silvice din țară care au obținut rezultate notabile de-a lungul timpului.

Profesor doctor inginer Radu Leontie Cenușă, Profesor Emeritus al Universității Ștefan cel Mare Suceava, creator de școală silvică, decan al Facultății de Silvicultură Suceava și distins cercetător a fost o figură emblematică a silviculturii românești. De o anvergură intelectuală uriașă, profesorul Radu Cenușă a susținut activ ideea de reînființare a școlii silvice superioare în Bucovina unde a fost un dascăl excepțional, cu o abilitate uimitoare de a transmite cunoștințele și de a inspira discipoli. Un proiect caracteristic spiritului optimist al domnului profesor a fost renașterea revistei științifice ”Bucovina Forestieră”. Din 1977 a urcat treptele ierarhice în cadrul colectivului de cercetare al Stațiunii Câmpulung Moldovenesc din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, iar din 1993 a activat în cadrul Facultății de Silvicultură Suceava unde a fost decan în perioada 2004-2008. Activitatea sa științifică a fost recunoscută prin numeroase premii naționale și internaționale, precum Premiul ”Leopold Pfeil” al Fundației Freiherr von Stein, Hamburg (1984), Premiul ”Traian Săvulescu” al Academiei Române (1990) sau Premiul ”Progresul Silvic” (1992). A fost un om cu viziune și alchimist al speranței luptând până în ultima clipă pentru idealurile sale morale.

Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill.) este cea mai comună specie de tei din Europa și din România. Arborii acestei specii sunt în mai mare măsură afectați de boli și dăunători în orașe, decât în arborete. Între bolile care afectează frunzele de tei se află și cea cauzată de Paraconiothyrium tiliae (Rudolphi) Verkley & Gruyter, care se manifestă prin apariția unor pete mari, brune, cu marginea franjuată. Obiectivul lucrării este de a semnala prezența acestei specii în nordul țării noastre și de a investiga dacă a existat vreo legătură între apariția bolii și evoluția condițiilor meteorologice în cursul ultimelor trei sezoane de vegetație. Simptomele specifice observate (pete inițial mici, negre și cu structură fibrilară foarte evidentă, apoi pete tot mai mari, cu margine fin franjurată și înconjurate de o zonă galbenă, îngălbenirea, deformarea și căderea prematură a frunzelor), precum și  perioada apariției lor, respectiv la începutul toamnei, corespund întru totul celor descrise și ilustrate în literatura de specialitate, confirmând faptul că este vorba despre ciuperca P. tiliae. Specia este semnalată pentru a doua oară în România, după 72 ani de la prima semnalare. Noile semnalări sunt din Câmpulung Moldovenesc, Vatra Moldoviței și Sucevița, județul Suceava. În toate aceste trei cazuri, ciuperca a fost găsită pe frunze ale unor arbori situați în apropierea unor cursuri de apă. Simptomele caracteristice bolii cauzate de această ciupercă au fost sesizate în anii 2021 și 2023, doi ani cu o vreme mai răcoroasă și mai ploioasă decât ar fi fost normal la sfârșitul primăverii și/sau începutul verii. Atacul cel mai intens s-a înregistrat la Câmpulung Moldovenesc, pe ramurile de la baza coroanelor unor arbori tineri crescuți printre arbori deși de molid care sunt plantați de-a lungul digului de pe malul drept al râului Moldova. Dată fiind raritatea ei și impactul redus asupra arborilor infectați, specia nu este importantă atât din punct de vedere fitosanitar, cât mai degrabă ca element de biodiversitate.

Ecosistemele forestiere din Republica Moldova îndeplinesc un rol deosebit de important în menținerea echilibrului ecologic dinamic, datorită diverselor funcții de protecție pe care le îndeplinesc. Cu toate acestea, speciile edificare a ecosisteme forestiere, în special stejarii, manifestă o sensibilitate pronunțată la stresul abiotic, ca urmare a perioadelor îndelungate de regenerare din lăstari și schimbările continue ale condițiilor de mediu, cu precădere valurile de căldură și secetele persistente. Prezenta cercetare se axează pe analiza arborilor de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Q. petraea) și stejar pufos (Q. pubescens), situaţi în imediata apropiere, pentru evaluarea răspunsurilor acestor specii la stresul termic natural. În urma expunerii la stresul natural, caracterizat prin temperaturi ridicate și secetă persistentă, am analizat răspunsurile speciilor de stejar pe baza a cinci indicatori biologici, pe o perioadă de monitorizare de unsprezece zile, în condiții controlate de laborator, post-stres natural. Stejarul pedunculat a demonstrat sensibilitate la stres, ilustrată prin activitatea crescută a catalazei, a coeficienților de intensitate metabolică și a conținutul de apă în frunze scăzuţi. În același timp, randamentul cuantic relativ al fotosistemului II în frunzele stejarului pedunculat a înregistrat valori moderate. În schimb, stejarul pufos și-a adaptat activitatea catalazei la condițiile de mediu stresante, evidențiind coeficienți de intensitate metabolică și conținut de apă în frunze la valori ridicate. Aceste observații indică o adaptare evolutivă a speciei la condițiile de mediu aride. Gorunul a ocupat o poziție intermediară în răspuns la stresul termic natural, conform acestor indicatori.

Lucrarea prezintă evoluția regenerării naturale instalate prin tăieri progresive într-un arboret de șleau de luncă. Cercetările au urmărit influența poziției în ochiurile de regenerare (marginea fertilă a ochiului; diferențe între zona centrală și cea de margine) precum și influența tipului de lucrare asupra creșterii regenerării naturale de stejar pedunculat din ochiuri. În acest sens, s-au aplicat lucrări de degajări în mod diferențiat: prin tăiere de jos a exemplarelor nedorite și prin frângerea exemplarelor nedorite la 1/3 și respectiv 1/2 din înălțimea stejarilor aleși a fi promovați. Pentru comparație, au fost lăsate și suprafețe neparcurse (martor). Rezultatele arată că marginea fertilă este în partea de sud-vest (dimensiunile puieților și biomasa lor au fost semnificativ mai mari în marginea aici față de marginea de nord-est) confirmând că factorul limitativ este uscăciunea estivală. Pentru toate variabilele măsurate (înălțime, diametru și biomasă totală supraterană), valorile au fost semnificativ mai mari în  centrul ochiurilor față de margine. Așadar, în ciuda răririi arboretului între ochiuri, competiția cu arboretul matur pare să joace încă un rol important. Aplicarea diferențiată a lucrărilor, nu produce diferențe semnificative în zona centrală, deși apare o tendință ca tăierea de jos să conducă la arbori cu biomasă superioară față de celelalte două cazuri. La margine, unde domină competiția cu arboretul matern, situația este similară. Se observă însă efectul negativ asupra supraviețuirii stejarilor (numărul mediu fiind de doar 8,7 puieți pe suprafață de probă la margine, față de suprafețele intermediare și cele de centru, unde găsim 14,2, respectiv 13,1 puieți). Deci aplicarea lucrărilor la timp și cu consecvență rămâne un deziderat important. Întrucât puieții au atins deja (la doar șapte ani de la începerea tăierilor de regenerare) chiar și în marginea ochiurilor dimensiuni mult peste cele recomandate de normele tehnice silvice pentru aplicarea tăierilor de racordare, perioada de regenerare poate fi mai scurtă decât cea prevăzută în amenajament.

În zilele de 7 și 8 iunie 2024, la Brașov, a avut loc cea de-a IX-a ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Studențești pe teme de Silvicultură și Protecția Mediului. La această ediție au participat 28 de studenți de la șase facultăți de silvicultură. În acest an, conferința s-a desfășurat într-un format hibrid, fizic și online. La sfârșitul conferinței, sponsorul oficial al conferințeiASFOR, a premiat cele mai bune prezentări: un student din fiecare universitate participantă, în final primind premiu șase studenți. În a doua parte a conferinței, participanții au vizitat Dinoparcul Râșnov și Parcul Național Piatra Craiului. În timpul excursiei, participanții au avut ocazia să interacționeze și să dezbată diferite subiecte legate de silvicultură.

Gândacii de scoarță ai bradului din genul Pityokteines au un rol important în uscarea arboretelor de brad din România, în special a celor situate la altitudini sub 800 m. Monitorizarea activității de zbor a acestor insecte este o componentă esențială a măsurilor de depistare și prognoză. Pentru monitorizare se utilizează capcane de zbor amorsate cu nade feromonale sintetice specifice. În acest sens, în trei arborete de brad din zona Roznov, județul Neamț, amplasate altitudini cuprinse între 456 și 678 m, s-au instalat câte cinci capcane feromonale cu ajutorul cărora s-a urmărit activitatea de zbor a speciilor  Pityokteines curvidens, P. vorontzowi și P. spinidens), în perioada 1 aprilie – 25 iunie 2017. S-au capturat 24321 gândaci, dintre care 23291 au fost exemplare de P. curvidens (95,8%), 659 exemplare de P. vorontzowi (2,7%) și 371 exemplare de P. spinidens (1,5 %). Masculii au reprezentat între 26,9 și 35,5 % din totalul capturilor în cazul lui P. curvidens, între 22,0 și 28,0 % în cazul lui P. vorontzowi și între 20,0 și 28,9% în cazul lui P. spinidens. Activitatea de zbor a celor trei specii de Pityokteines a fost asemănătoare, cu două maxime de zbor suprapuse în cazul speciilor P. curvidens și P. vorontzowi (8 aprilie și 3 iunie), pentru P. spinidens surprinzându-se doar un maxim de zbor, cel din 3 iunie. Variația altitudinală a diferențelor dintre capturile caracteristice primului maxim de zbor și celui de-al doilea, sau nesurprinderea primului maxim de zbor în cazul speciei P. spinidens, sugerează că zborul celor trei specii de Pityokteines s-a declanșat mai de vreme de 1 aprilie, pe fondul unei luni martie din 2017 mai călduroase decât ar fi normal. Ca urmare, în cazul acțiunilor de monitorizare a activității sezoniere de zbor a acestor insecte este necesară instalarea capcanelor feromonale cel târziu în ultima decadă a lunii martie, cel puțin în arboretele de brad situate la altitudini de 450-650 m. De asemenea, pentru a înțelege mai bine dinamica zborului speciilor de Pityokteines sunt necesare noi cercetări de teren efectuate cu ajutorul capcanelor feromonale și a arborilor cursă, în arborete de brad situate în condiții staționale cât mai diferite.

În ultimii ani s-au acumulat o serie de cercetări privind utilizarea tehnologiei RFID (Radio frequency identification) în sectorul forestier. Având în vedere că progresul tehnologic este foarte rapid, este necesară o sinteză a rezultatelor cercetării pentru a ști în ce măsură este adecvată utilizarea acestei tehnologii în sectorul forestier din România. Aceste studiu este important deoarece sectorul forestier nu poate fi competitiv dacă este rupt de progresul tehnologic, vor apărea blocaje în cazul procesatorilor care deja folosesc tehnologii moderne de gestionare a fluxului tehnologic. De altfel automatizarea și robotizarea vor fi tot mai mult prezente în exploatarea forestieră datorită lipsei forței de muncă. În viitorul apropiat, entitățile și operatorii silvici vor trebui să importe tehnologii compatibile cu propriul model de afaceri pentru a oferi o aprobare clară că materia primă este furnizată din păduri gestionate durabil. Principala barieră în calea acestui transfer de tehnologie este dificultatea integrării utilizării instrumentului RFID în operațiunile forestiere legate de introducerea pe piață a lemnului. Prin urmare, utilizăm rezultatele cercetărilor disponibile pentru a înțelege care sunt caracteristicile organizatorice, comportamentale și tehnice care determină progresul tehnologic, ce ar putea asigura o mai bună trasabilitate a materiei prime provenite din pădurile din România.

Ioana-Maria Pleșca: Monografia Arboretumului Hemeiuș, Editura Silvică, Voluntari, 2023, 212 p. ISBN 978-630-6623-01-3

Forest ecosystems in the Republic of Moldova play a significant role in maintaining dynamic ecological balance due to their diverse protective functions. However, edifice forest species, such as oak, exhibit pronounced sensitivity to abiotic stress, considering the prolonged periods of regeneration from shoots and the on-going changes in environmental conditions, particularly heat waves and persistent droughts. Our study focused on pedunculate oak (Quercus robur), sessile oak (Q. petraea), and downy oak (Q. pubescens) trees, situated in close proximity within a stand. The research aimed to assess the responses of these species to natural thermal stress. Following exposure to natural stress characterized by high temperatures and persistent drought, we analysed their responses based on five biological indicators over an eleven-day monitoring period under controlled laboratory conditions, post-natural stress. Pedunculate oak exhibited sensitivity to stress, as indicated by elevated catalase activity and reduced coefficients of metabolic intensity and leaf water content, whereas the relative quantum yield of photosystem II in tree leaves recorded moderate values. In contrast, downy oak adjusted its catalase activity to stressful environmental conditions, presenting coefficients of metabolic intensity and leaf water content at high values, suggesting an evolutionary adaptation of the species to arid environmental conditions. Sessile oak occupied an intermediate position in stress response according to these indicators. | Ecosistemele forestiere din Republica Moldova îndeplinesc un rol deosebit de important în menținerea echilibrului ecologic dinamic, datorită diverselor funcții de protecție pe care le îndeplinesc. Cu toate acestea, speciile edificare a ecosisteme forestiere, în special stejarii, manifestă o sensibilitate pronunțată la stresul abiotic, ca urmare a perioadelor îndelungate de regenerare din lăstari și schimbările continue ale condițiilor de mediu, cu precădere valurile de căldură și secetele persistente. Prezenta cercetare se axează pe analiza arborilor de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Q. petraea) și stejar pufos (Q. pubescens), situaţi în imediata apropiere, pentru evaluarea răspunsurilor acestor specii la stresul termic natural. În urma expunerii la stresul natural, caracterizat prin temperaturi ridicate și secetă persistentă, am analizat răspunsurile speciilor de stejar pe baza a cinci indicatori biologici, pe o perioadă de monitorizare de unsprezece zile, în condiții controlate de laborator, post-stres natural. Stejarul pedunculat a demonstrat sensibilitate la stres, ilustrată prin activitatea crescută a catalazei, a coeficienților de intensitate metabolică și a conținutul de apă în frunze scăzuţi. În același timp, randamentul cuantic relativ al fotosistemului II în frunzele stejarului pedunculat a înregistrat valori moderate. În schimb, stejarul pufos și-a adaptat activitatea catalazei la condițiile de mediu stresante, evidențiind coeficienți de intensitate metabolică și conținut de apă în frunze la valori ridicate. Aceste observații indică o adaptare evolutivă a speciei la condițiile de mediu aride. Gorunul a ocupat o poziție intermediară în răspuns la stresul termic natural, conform acestor indicatori.