Surprising simplicity of silvicultural systems suitable for pure pedunculate oak stands and mixtures with pedunculate oak | Surprinzătoarea simplitate a tratamentelor adecvate stejăretelor pure și amestecurilor cu stejar

Английский. In the current context of participative and multifunctional silviculture, natural regeneration of pedunculate oak (Quercus robur L.), in pure or mixed stands, is a major problem of European silviculture. In countries such as France, Croatia, Great Britain, where seed years of pedunculate oak are quite frequent (from 2-3 years to 5-6 years, seldom 8-10 years), the species is regenerated under the shelter, dominantly by uniform shelterwood cuttings, with a short regeneration period (maximum 4-5 years), characteristic to the light-demanding species. In Romania, the species was regenerated in the past also by uniform shelterwood cuttings, considered not appropriate to the ecology of pedunculate oak by favouring mixed broadleaved tree species, more shade-tolerant. Consequently, especially after 1948, uniform shelterwood cuttings were replaced by group shelterwood cuttings, with a regeneration period of gaps/openings of 2-4 years and of 10-15 years at stand level. In pure and mixed stands of pedunculate oak, the application of silvicultural systems should not target the strict respect of the theoretical background of group shelterwood cuttings but be correlated with the establishment, growth and development of natural regeneration, which is often irregular / uneven. Therefore, we consider that the best adapted silvicultural system for the regeneration of pedunculate oak should be a combination of uniform and group shelterwood systems, which should also target the limitation of logging damages.

Румынский; молдавский; Молдавский. În contextul prezent, al silviculturii participative și multifuncționale, regenerarea naturală a stejarului pedunculat (Quercus robur L.), în arborete pure sau amestecate, constituie o problemă majoră a silviculturii europene. În țări ca Franța, Croația, Marea Britanie, unde stejarul pedunculat fructifică relativ frecvent (de la 2-3 ani la 5-6 ani, rareori 8-10 ani), specia se regenerează sub masiv, dominant prin tăieri succesive, cu o perioadă generală de regenerare scurtă (maximum 4-5 ani), caracteristică speciilor de lumină. În România, specia a fost regenerată în trecut tot cu tăieri succesive, considerate însă necorespunzătoare ecologiei stejarului pedunculat prin favorizarea speciilor de amestec, mai rezistente la umbră. În consecință, s-a trecut, mai ales după anul 1948, la regenerarea sa prin tăieri în ochiuri, cu o perioada de regenerare a ochiurilor de 2-4 ani, respectiv de 10-15 ani la nivel de arboret. În condițiile stejăretelor pure sau amestecate, aplicarea tratamentului nu trebuie însă sa urmărească respectarea perfectă a tehnicii teoretice a tratamentului tăierilor în ochiuri, ci trebuie corelată cu instalarea, creșterea și dezvoltarea regenerării naturale, care adesea este neuniformă și neregulată. De aceea, în opinia autorilor, tratamentul recomandat pentru regenerarea stejarului pedunculat ar trebui să fie o combinație între tăierile în ochiuri și cele succesive, care să urmărească și limitarea vătămărilor de exploatare.