Articolul rezumă periplul revistei Bucovina Forestieră, ce împlinește în 2023 opt decenii de la apariția primului număr. Prima parte a articolului conține o serie de citate din primul editorial al revistei, precum și conținutul primului număr, inclusiv autorii articolelor respective. Structura primului număr a rămas neschimbată de-a lungul anilor, fapt ce dovedește nu doar consecvență, ci și larga deschidere către diverse categorii de cititori, revista nefiind dedicată doar publicării articolelor științifice. În partea a doua a articolui este omagiată personalitatea d-lui dr. Radu Ichim, ce s-a implicat cel mai mult nu doar în reluarea activității editoriale, ci și în formarea unui colectiv redacțional puternic motivat de apartenența la corp profesional ce a căutat și cauntă în continuaer să mențină standarde profesionale menite a proteja nu doar pădurile și pe cei ce locuiesc în proximitatea lor.

Green Douglas-fir was introduced in the Călimănești Forest District at the beginning of the 20th century. Currently, there are 78 stands with green Douglas-fir covering 1451.1 ha, of which the species itself is found on 389.15 ha. Only seven of these stands are pure (share of green Douglas-fir at least 80 per cent), whereas the majority of them (71) are mixed with both softwoods (e.g., Norway spruce, silver fir, Scots pine and European larch) and broadleaves (predominantly European beech, sessile oak, hornbeam, and sycamore maple, but also wild cherry, small-leaved linden, and common ash). The species was used especially in the European beech vegetation layer, at altitudes ranging from 250 m to 1100 m. Consequently, the soils under these stands are extremely variable, from brown to brown podzolic or even podzols. Green Douglas-fir has shown remarkable high resistance to disease and pathogens, as well as no damaging effects of snow or wind. Throughout the area, diameters and heights of the species are higher than those of cohabitants, either softwoods or broadleaves. In the oldest stand (115 years old) green Douglas-fir has reached 83.2 cm in diameter and 40.5 m in height, with a wood production of 1167.1 m3 ha-1. | Duglasul verde a fost introdus în Ocolul silvic Călimănești la începutul secolului al 20-lea. În prezent, există 78 de arborete cu duglas verde care acoperă 1451,1 ha, din care specia se întâlnește pe 389,15 ha. Doar șapte din aceste arborete sunt pure (ponderea duglasului verde cel puțin 80%), în timp ce majoritatea lor (71) sunt amestecate atât cu specii de rășinoase (spre exemplu, molid, brad, pin silvestru și larice european), cât și de foioase (predominant fag, gorun, carpen, paltin de munte, dar și cireș pădureț, tei cu frunză mică și frasin comun). Specia a fost utilizată mai ales în etajul de vegetație al fagului, la altitudini cuprinse între 250 și 1100 m. În consecință, solurile de sub aceste arborete sunt foarte variate, de la cele brune la brune podzolice sau chiar podzoluri. Duglasul verde a prezentat o rezistență remarcabilă la boli și dăunători, precum și inexistența vătămărilor de zăpadă sau vânt. Pe întreaga suprafață cercetată, diametrele și înălțimile speciei au fost mai mari decât ale celor coabitante, fie rășinoase sau foioase. În cel mai bătrân arboret (vârsta 115 ani), duglasul verde a atins 83,2 cm în diametru și 40,5 m în înălțime, cu o producție de lemn de 1167.1 m3 ha-1.

Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) is a potential pest for forestry, fruit growing, and viticulture in Romania. As a result, it is necessary to identify technical solutions to avoid possible attacks. The objective of the research presented in the paper was to test under field conditions the effectiveness of two insecticides which in the laboratory gave promising results in preventing the attack. The two insecticides were Mospilan 20 SG (20% acetamiprid) and Laser 240 SC (240 g/l spinosad). In an experiment organized in a completely randomized block with five variants and 24 replicates, the mentioned insecticides were tested at a concentration of 1% with and without the addition of adjuvant (Silwet Top, concentration 0.3%). The emulsions prepared with the phytosanitary products were applied to the surface of thin segments of sessile oak stems (ST) by immersing them in the emulsions for two minutes. Prior to insecticide treatment, STs had been kept for 24 h in an aqueous solution of 48% ethanol. The experiment took place between 31 May and 24 August 2022, during which time the STs were periodically checked for marking and recording insect entries. At the end of the period, the STs were transferred to the laboratory, where they were stored in a freezer until detailed analysis by sectioning and splitting to observe the condition of the galleries and the insects therein. To evaluate the effectiveness of the treatments, the following were considered: the number of X. germanus galleries per segment (GST), the number of females with offspring per segment (FDST), and the number of offspring per segment (DST). To see if the treatments had possible sublethal effects, the number of offspring per female and the impact of the treatments on the development of insects in the ST were also analyzed. Attack intensity increased over the duration of the experiment, more rapidly in the first 16 days and then more slowly, finally reaching 58.0 galleries/ST (median) in control ST and 32.0 and 48.5 galleries/ST in ST treated only with acetamiprid and with spinosad, respectively. Treatments that were made with a mixture of insecticide and adjuvant performed worse. As a result, the effectiveness of the treatments was between 50.7% (acetamiprid) and 9.3% (spinosad + adjuvant) after the first 16 days, and between 41.5% and -9.4% for the same two variants at the end of the experiment. Regarding FDST, the median values ranged between 8.0 (control) and 3.0 (acetamiprid and acetamiprid + adjuvant), but the differences between the variants were not statistically significant. However, the lowest value (50.7%) of the proportion of females with offspring from the total number of females found in the galleries at the end of the experiment was in the treatment with acetamiprid + adjuvant and that value was statistically different from those in the other variants. The median values of DST were between 23.0 (control) and 9.0 (acetamiprid + adjuvant), suggesting a consistent reduction caused by the treatments, but differences between the variants were not statistically significant due to the very high variability of the values. In the case of the number of offspring per female, the median had the same value (3.0) in all variants, although the distributions were different in shape. Insect development appears to have been inhibited by the substances with which the females came into contact, but it is difficult to say how much is due to delayed colonization of the ST by females and how much is due to other effects, such as inhibition of embryonic and larval development itself. Under field conditions, acetamiprid was only slightly less effective than under laboratory conditions, but spinosad was much less effective, even after only the first 16 days. The Silwet Top adjuvant did not have the intended effect, but rather the opposite, of diminishing the effectiveness of the treatments. | Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) este un potențial dăunător pentru silvicultura, pomicultura și viticultura din România. Ca urmare, este necesară identificarea de soluții tehnice pentru evitarea unor eventuale atacuri. Obiectivul cercetărilor prezentate în lucrare a fost de a testa în condiții de teren eficacitatea a două insecticide care - în condiții de laborator - au dat rezulate promițătoare în prevenirea atacului. Cele două insecticide au fost Mospilan 20 SG (20% acetamiprid) și Laser 240 SC (240 g/l spinosad). În cadrul unui experiment organizat într-un bloc complet randomizat cu cinci variante și 24 repetiții, s-au testat insecticidele menționate în concentrație de 1% cu și fără adăugarea de adjuvant (Silwet Top, concentrație 0,3%). Emulsiile preparate cu produsele fitosanitare s-au aplicat pe suprafața unor segmente subțiri de tulpini de gorun (ST) prin scufundarea acestora în emulsii timp de două minute. Anterior trătării cu insecticide, ST fuseseră ținute timp de 24 ore într-o soluție apoasă de etanol 48%. Experimentul s-a desfășurat în perioada 31.05-24.08.2022, timp în care ST au fost verificate periodic pentru marcarea și înregistrarea intrărilor de insecte. La finalul perioadei, ST au fost transferate la laborator, unde au fost stocate în congelator până la analizarea amănunțită, prin secționare și despicare pentru a observa care era situația galeriilor și a insectelor din acestea. Pentru evaluarea eficacității tratamentelor s-au luat în considerare: numărul de galerii de X. germanus per segment (GST), numărul de femele de X. germanus cu descendenți per segment (FDST) și numărul de descendenți per segment (DST), iar pentru a vedea dacă tratamentele au avut eventuale efecte subletale s-a analizat numărul de descendenți per femelă și impactul tratamentelor asupra dezvoltării insectelor din ST.     Intensitatea atacului a crescut de-a lungul perioadei de experimentare, mai rapid în primele 16 zile și apoi tot mai lent, ajungând la final la 58,0 galerii/ST (mediana) la ST martor și la 32,0 galerii/ST la ST tratate doar cu acetamiprid, respectiv la 48,5 galerii/ST în cazul tratamentului cu sponosad. Tratamentele care s-au făcut cu amestec de insecticid și adjuvant au avut performațe mai slabe. Ca urmare, eficacitatea tratamentelor a fost cuprinsă între 50,7% (acetamiprid) și 9,3% (spinosad + adjuvant) după primele16 zile, respectiv între 41,5% și 9,4% la aceleași două variante. În ce privește FDST, valorile mediate au variat între 8,0 (la martor) și 3,0 (la acetamiprid și acetamiprid + adjuvant), dar diferențele dintre variante nu au fost asigurate statistic. Totuși, valoare cea mai mică (50,7%) a proporției femelelor cu descendenți din totalul femelelor găsite în galerii la finalul experimentul a fost la tratamentul cu acetamiprid + adjuvant și valoarea respectivă s-a deosebit statistic de cele de la celelalte variante. Valorile mediane ale DST au fost cuprinse între 23,0 (la martor) și 9,0 (la acetamiprid + adjuvant), sugerând o reducere consistentă cauzată de tratamente, însă diferențe dintre variante nu au fost asigurate statistic din cauza variabilității foarte mari a valorilor. În cazul numărului de descendeți per femelă mediana a avut aceeași valoare (3,0) la toate variantele, deși distribuțiile au fost diferite ca formă, iar dezvoltarea insectelor pare să fi fost frânată de acțiunea substanțelor cu care au venit în contact femelele. În condiții de teren, acetamipridul a avut o eficacitate doar cu puțin mai scăzută decât în condiții de laborator, dar spinosadul a avut o eficacitate mult mai redusă, chiar și numai după primele 16 zile. Adjuvantul Silwet Top nu a avut efectul scontat, ci mai degrabă unul contrar, de diminuare a eficacității tratamentelor.

Cultural ecosystem services offer a range of benefits for human well-being, but from an identity perspective. These benefits include aesthetic experiences, knowledge and skills, spirituality, involvement in nature conservation, which means that, indirectly, cultural services ensure the preservation of all forms of life. The concept of cultural ecosystem services has become increasingly important in recent years as it helps to understand the socio-cultural value of forests and to balance stakeholder interests in forest management. In Romania, ecosystem services are recognised through the protection and production functions attributed to forests. Fortunately, the Romanian forestry system integrates many ecosystem services in the process of developing forest management, the first correlation between the specific functional categories of each stand type and the proposed silvicultural measures. Moreover, the mixed forestry policy instruments for forest ecosystem services refer to the necessary documents on the harmonisation of forestry planning with the management plan of protected natural areas and with the complementary ones offered by the FSC certification system. Cultural ecosystem services face several challenges, one of which is the lack of coherent concepts that hinder the assessment and integration of forest ecosystem services into landscape architecture design. The results of the analysis show that forests with a cultural role identified through the certification process generally refer to forests near cultural and/or heritage buildings (such as churches and monasteries) or forests offering important aesthetic and/or recreational values. Clearly, forest management certification contributes, with a simple methodological approach, to the identification of forests with a cultural role, especially in situations where forest management plans do not give them priority due to the limitations of functional zoning criteria. More than 40% of the cultural forests analysed have a recreational and ecotourism role, followed by those with spiritual or religious value with 18% of the total area of cultural forests analysed. Although seven types of cultural ecosystem services have been identified through this study, the cultural diversity component is impossible to differentiate at the national level because cultural diversity implies the existence of indigenous populations. Instead, the study can be expanded on a larger scale to identify more forests with inspirational or aesthetic value, both of which are valued at the landscape level. | Serviciile ecosistemice culturale oferă o serie de beneficii pentru bunăstarea umană, dar dintr-o perspectivă identitară. Aceste beneficii includ experiențe estetice, cunoștințe și abilități, spiritualitate, implicarea în conservarea naturii, ceea ce înseamnă că, indirect, serviciile culturale asigură conservarea tuturor formelor de viață. Conceptul de servicii culturale ale ecosistemelor a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, deoarece ajută la înțelegerea valorii socio-culturale a pădurilor și la echilibrarea intereselor părților interesate în gestionarea pădurilor. În România, serviciile ecosistemice sunt recunoscute prin funcțiile de protecție și de producție atribuite pădurilor. Din fericire, sistemul forestier românesc integrează numeroase servicii ecosistemice în procesul de elaborare a managementului forestier, prima corelație între categoriile funcționale specifice fiecărui tip de arboret și măsurile silvice propuse. Mai mult decât atât, instrumentele de politică forestieră mixtă pentru serviciile ecosistemice forestiere fac referire la documentele necesare privind armonizarea planificării silvice cu planul de management al ariilor naturale protejate și cu cele complementare oferite de sistemul de certificare FSC. Serviciile ecosistemice culturale se confruntă cu mai multe provocări, una dintre acestea fiind lipsa unor concepte coerente care împiedică evaluarea și integrarea serviciilor ecosistemice forestiere în proiectarea arhitecturii peisajului. Rezultatele analizei arată că pădurile cu rol cultural identificate prin procesul de certificare se referă, în general, la pădurile din apropierea clădirilor culturale și/sau de patrimoniu (cum ar fi bisericile și mănăstirile) sau la pădurile care oferă valori estetice și/sau recreative importante. În mod evident, certificarea managementului forestier contribuie, printr-o abordare metodologică simplă, la identificarea pădurilor cu rol cultural, în special în situațiile în care planurile de management forestier nu le acordă prioritate din cauza limitărilor impuse de criteriile de zonare funcțională. Mai mult de 40% din pădurile culturale analizate au un rol recreativ și ecoturistic, urmate de cele cu valoare spirituală sau religioasă, cu 18% din suprafața totală a pădurilor culturale analizate. Deși prin acest studiu au fost identificate șapte tipuri de servicii ecosistemice culturale, componenta de diversitate culturală este imposibil de diferențiat la nivel național, deoarece diversitatea culturală implică existența populațiilor indigene. În schimb, studiul poate fi extins la o scară mai mare pentru a identifica mai multe păduri cu valoare inspirațională sau estetică, ambele valorificate la nivel de peisaj.

Pesticides are products of chemical or biological nature, used to control populations of harmful animal or vegetal organisms. They have been widely used in agriculture, since ancient times. In Romanian forestry, they were promoted especially after the nationalization of the forests, both the foresters and the country's management being concerned with obtaining the highest possible timber production. Insecticides continue to be the most used pesticides. They have been used to control populations of oak-defoliating insects (Lymantria dispar, Tortrix viridana, and geometrid species). Three important periods can be distinguished in the application of insecticides, closely related to the active substance that was the basis of the efficiency and the economy of their use. In the first period (1954-1985), non-selective and persistent organochlorine products, based on DDT and HCH, were used, initially in extremely high doses (30-40 kg/ha), with major adverse effects on the environment, fauna, and human health. It was imposed to carry out some research work leading to the elimination of these shortcomings, succeeding in considerably reducing the consumption norms of these categories of insecticides to only 1 kg/ha. However, the long-term use of organochlorine products has led to the appearance of resistance since the beginning of the 1960s, manifested by a significant number of species. Other non-selective insecticides , such as organophosphorus products and synthetic pyrethroids, were used during 1986-1990. Nor the application of these categories of insecticides was beneficial from an ecological point of view, with most studies indicating high concentrations of these products in the soil and in the food chains of forest ecosystems. A new stage (after 1990), related to the use of insecticides to control forest pests, was the use of selective, chemical, and biological pesticides, applied in extremely low doses and with minimal impact on useful entomofauna, the environment, and human health. We are currently in a transition period, with FSC certification of forests being particularly restrictive in the use of pesticides to control harmful organisms. | Pesticidele sunt produse de natură chimică sau biologică, utilizate în controlul populațiilor de organisme dăunătoare de orgine animală sau vegetală. Au cunoscut o largă utilizare în agricultură, unde au fost folosite din cele mai vechi timpuri. În silvicultura din România au fost promovate mai ales după naționalizarea pădurilor, atât silvicultorii cât și conducerea țării fiind preocupați de obținerea unor producții cât mai ridicate de masă lemnoasă. Cele mai utilizate au fost și rămân în continuare insecticidele. Acestea au fost folosite în mod deodebit în controlul populațiilor de insecte defoliatoare a pădurilor de stejar (Lymantria dispar, Tortrix viridana, specii de geometride). Se disting trei perioade importante în aplicarea insecticidelor, acestea fiind strâns legate de substanța activă ce a stat la baza obținerii, cât și de eficiența economică a utilizării lor. În prima perioadă (1954-1985) au fost utilizate produse organoclorurate, total neselective și persistente, pe bază de DDT și HCH, inițial în doze deosebit de mari (30-40 kg/ha), cu efecte nefavorabile majore asupra mediului, faunei și sănătății umane. S-a impus derularea unor lucrări de cercetare, care să conducă la eliminarea acestor neajunsuri, reușindu-se reducerea considerabilă a normelor de consum ale acestor categorii de insecticide  la doar un 1kg/ha. Utilizarea îndelungată a produselor organoclorurate a condus însă la apariția fenomenului de rezistență încă de la începutul anilor 1960, manifestat de către un număr important de specii. S-a procedat la utilizarea unor altfel de insecticide, de asemenea neselective, precum produsele organofosforice și piretroizii de sinteză (1986-1990). Nici aplicarea acestor categorii de insecticide nu a fost benefică din punct de vedere ecologic, majoritatea studiilor indicând concentrații ridicate ale acestor produse în sol și în lanțurile trofice din ecosistemele forestiere. O etapă nouă (după anul 1990), legat de folosirea insecticidelor în combaterea dăunătorilor forestieri, a constituit-o cea a utilizării pesticidelor selective, chimice și biologice, aplicate în doze extrem de reduse și cu impact minimal asupra entomofaunei utile, mediului și sănătății omului. În prezent ne aflăm într-o perioadă de tranziție, certificarea FSC a pădurilor fiind deosebit de limitativă în folosirea pesticidelor în controlul organismelor dăunătoare.

Bradul (Abies alba Mill.) este cea mai productivă specie de conifere din România și reprezintă aproximativ 5% din pădurile sale. În ultimele secole, pădurile de brad din Carpații României au fost exploatate intens, ceea ce a dus la o reducere substanțială a suprafeței, de la 10-15% în secolul al XIX-lea la proporția prezentă. Deși regenerarea naturală a bradului este predominantă, regenerarea artificială este folosită în special pentru creșterea stabilității, în arborete de amestec (de ex. cu molid). Datorită fructificației bune a plantajelor de brad și a calității ridicate a semințelor, materialul forestier de reproducere utilizat în prezent în lucrările de reîmpădurire provine și din plantaje. În acest studiu, am analizat cinci plantaje de brad de diferite dimensiuni și compoziții clonale situate în cele mai importante regiuni de proveniență ale României. S-au folosit microsateliți nucleari (nSSR) și markeri EST-SSR  pentru a caracteriza clonele individuale și pentru a evalua structura genetică și diversitatea genetică. 185 de clone au fost genotipate cu succes și a fost verificată prezența genotipurilor străine. Rezultatele au arătat o pierdere a alelelor odată cu scăderea numărului de clone în plantaje și o valoare crescută a diversității genetice atunci când numărul de clone este comparabil, chiar dacă originea este diferită. Analiza bayesiană a indicat că modelul de grupare este în conformitate cu originea clonelor. Informațiile genetice obținute pot contribui la înființarea noilor plantaje de brad de generație avansată și la o gestionare îmbunătățită a plantajelor.

Mihai-Leonard Duduman: Metodologia Cercetării Științifice în Silvicultură - Volumul 1 - Editura Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, 2023. 151p. ISBN 978-973-666-782-4 Gruiță Ienășoiu, Frink József Pál, Gabriel Lazăr, Diana Vasile și Adrian Indreica: Plante identificate în pătura erbacee în rețelele de cercetare și monitorizare forestieră existente în România - Ghid ilustrat- Editura Silvică, 2022. 256p. ISBN 978-606-8020-87-7

Dacă la examenele de Bacalaureat ar fi impusă o probă specifică precum Bioeconomia, cu siguranță că multe dintre temele principale ar fi generate de activitatea economică a lui Emil Iugan, așa cum se dau azi subiecte din operele literere ale lui Liviu Rebreanu sau George Coșbuc. Năsăudean, ”fiu de oameni gospodari, crescători de animale și manager înnăscut”, așa cum este adesea prezentat de prof. univ. dr. Radu Rey, membru de onoare al Academiei Române, antreprenorul Emil Iugan a dezvoltat, pe Valea Ilvei, un model de business remarcabil. Despre Montana Iugan Silvania (MIS) se poate spune că reprezintă o paradigmă economică care își propune să creeze o economie circulară și durabilă, în care resursele biologice sunt folosite eficient și se minimizează impactul asupra mediului. Aici, bioeconomia se concentrează pe transformarea resurselor biologice într-o gamă largă de produse și soluții inovatoare, inclusiv alimente, combustibili, materiale sustenabile și biomateriale. În principal, toată această industrie impusă de Emil Iugan se bazează pe principiile solide ale bioeconomiei precum biotehnologia, ingineria genetică, agricultura sustenabilă, silvicultura durabilă și managementul adecvat al resurselor naturale. Emil Iugan a dovedit, încă acum mai bine de un deceniu, că bioeconomia reprezintă o oportunitate importantă de a răspunde noilor provocări de mediu, garantând nu numai o sustenabilitate sporită, dar și sprijinirea dezvoltării rurale, o potențială reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, o sustenabilitate sporită a ciclului de producție și răspândirea inovației industriale de-a lungul întregului lanț de valoare. Am fost la Lunca Ilvei și am văzut cum lucră împreună rotițele angrenajului dezvoltat de Emil Iugan pentru ca una dintre cele mai importante companii românești, campioană în industria lemnului, să facă și să mențină demnă performanța economică.

Cronica prezintă cele mai importante rezultate ale colocviului intitulat „Le bois, source de ressource durable - un acteur de la transition” și realizat în cadrul schimburilor existente din anul 2019 între SCNF (Société nationale des chemins de fer français) și Societatea franco-japoneză de tehnici industriale. Colocviul a inclus conferința propriu-zisă, găzduită la Versailles (23-25 octombrie), precum și două zile pe teren, în regiunea lorenă (nord-estul Franței) (26-27 octombrie).             Gazda colocviului a fost École nationale supérieure de paysage (ENSP), instituție de învățământ superior creată în anul 1976 și care funcționează în spațiile fostei École nationale supérieure d’horticulture, înființată la Versailles în anul 1874. Manifestarea de la Versailles a urmărit să abordeze problema asigurării și utilizării raționale și durabile a resurselor de lemn, ținând cont și de aspecte legate de biodiversitate și de funcțiile sociale ale pădurilor. În consecință, colocviul și-a propus un schimb de idei intre „actorii” care participă la producerea și transformarea „acestui material cu calități excepționale” și utilizatorii lui finali.             Cele trei zile de conferință s-au desfășurat în trei direcții: (1) Abordarea istorică și socială a pădurilor, (2) Reconcilierea resurselor de lemn cu biodiversitatea și (3) Anticipare, cu numeroase prezentări în legătură cu temele amintite.             Colocviul a continuat cu o deplasare pe teren în zona lorenă a Franței, unde gazda primei zile a vizitei pe teren a fost stațiunea de la Champenoux a Centrului de cercetări Grand Est-Nancy din cadrul INRAe, organismul de cercetare agricolă, alimentară și de mediu, inclusiv forestier, al Franței. Aici ni s-a prezentat activitatea stațiunii, care găzduiește trei unități de cercetare forestieră, laboratoarele din incinta acesteia, precum și Arboretumul Amance, aflat în proximitate. În ultima zi, participanții s-au deplasat în Forêt de Haye, un masiv forestier de cca 11.000 ha, din care 6500 ha păduri de stat, situat în apropiere de Nancy. Dintre aspectele cele mai sugestive ale vizitei pe teren se pot aminti (i) posibilitatea exploatării arborilor din rărituri  cu ajutorul harvesterelor (combine de exploatări), după însemnarea cu vopsea a exemplarelor de extras și deschiderea culoarelor de acces, (ii) problemele deosebite cu fenomenul de uscare a fagului, mai ales pe soluri foarte superficiale (doar 20-30 cm de orizont mineral), pe fondul absenței de lungă durată a precipitațiilor în decursul sezonului de vegetație, (iii) interesul special acordat speciilor rare și cu lemn prețios gen Sorbus torminalis sau Sorbus domestica în timpul aplicării operațiunilor culturale, specii a căror creștere în grosime este favorizată prin intervenții de sus, urmărind situarea lor în condiții de creștere liberă (fără competiție) la nivelul coroanei.

Asigurarea unei gestionări durabile a pădurilor este principiul fundamental al managementului forestier și e adresată la nivel legislativ în România, silvicultorii fiind provocați să răspundă și să se adapteze cerințelor și condițiilor unei societăți moderne, societate aflată într-o continuă evoluție. Astfel, competențele oferite de învățământul superior silvic trebuie în permanentă adaptate pentru a ține pasul cu evoluția societății. Prezentul studiu are drept scop analiza percepțiilor studenților anului I din cadrul Facultății de Silvicultură din Suceava asupra gestionării pădurilor din România. Pentru realizarea studiului s-a folosit metoda anchetei pe bază de chestionar. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 252 de studenți (197 băieți și  55 fete) în perioada 2015-2020. 75% dintre respondenți consideră că pădurile României nu sunt gestionate corespunzător, că aceste păduri sunt tăiate abuziv și ilegal (84%) și mult mai mult decât în ​​alte țări europene (75%). În ceea ce privește tăierile de pădure în următorii 10 ani, 56% sunt de părere că acestea ar trebui oprite total în timp ce 23% consideră că mai degrabă nu. Părerile studenților anului I asupra imaginii gestionării pădurilor private sunt împărțite în mod egal. Astfel 34% consideră că imaginea s-a deteriorat, 33% consideră că imaginea s-a îmbunătățit și 33% că a rămas la fel. În cazul gestionării pădurilor de stat procentul celor care cred că situația s-a deteriorat este identic cu al celor care cred că situația a rămas la fel (38%). Doar 24% consideră că situația s-a îmbunătățit. Studiul oferă  informații esențiale atât pentru direcțiile de comunicare cu publicul larg și de îmbunătățire a educației forestiere la nivel pre-universitar pentru de-mitizarea unor teme percepute distorsionat față de realitățile datelor statistice existente, dar și asupra direcțiilor de îmbunătățire a curriculei universitare necesar a fi adaptate pentru a adresa cu fundamente științifice preocupările studenților privind problematicile de gestionare a pădurilor naționale.