În perioada 20.05.2024 – 24.05.2024 s-a desfășurat la Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, România,  cea de-a 20-a ediție a Concursului European de Competențe în Silvicultură pentru Elevi ( European Student Championship in Forestry Skills ). ECFS (European Championship in Forestry Skills) a apărut în anul 2002 în ideea de a se atrage atenția asupra necesității pregătirii practice în domeniul forestier. Scopul a fost de a se crea o competiție care să pună accentul pe pregătirea practică, pe creșterea aprecierii asupra muncii forestierilor la nivel național și internațional, de promovare a celor mai noi tehnici de lucru, a mașinilor și a tehnicilor de explotare forestieră utilizată în țările Europene. Concursul este format din două discipline: (i)traseul forestier, (ii) disciplinele tehnice ( probele de mânuire a motoferăstrăului). Echipajul de fete de la Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc a câștigat proba de traseu forestier la feminin, au avut și cel mai mare punctaj din competiție la această probă, la care s-a adăugat marele premiu de campioni europeni la feminin, devansând echipajele Austriei, Letoniei și Norvegiei. Colegiul Silvic Bucovina din Câmpulung Moldovenesc este instituția de învățământ care și-a asumat un rol foarte greu prin organizarea ECFS 2024, dar  pe care l-a îndeplinit cu succes devenind astfel ambasadorul sistemului forestier din România și al calității învățământului silvic alături de celalte licee silvice din țară care au obținut rezultate notabile de-a lungul timpului.

Profesor doctor inginer Radu Leontie Cenușă, Profesor Emeritus al Universității Ștefan cel Mare Suceava, creator de școală silvică, decan al Facultății de Silvicultură Suceava și distins cercetător a fost o figură emblematică a silviculturii românești. De o anvergură intelectuală uriașă, profesorul Radu Cenușă a susținut activ ideea de reînființare a școlii silvice superioare în Bucovina unde a fost un dascăl excepțional, cu o abilitate uimitoare de a transmite cunoștințele și de a inspira discipoli. Un proiect caracteristic spiritului optimist al domnului profesor a fost renașterea revistei științifice ”Bucovina Forestieră”. Din 1977 a urcat treptele ierarhice în cadrul colectivului de cercetare al Stațiunii Câmpulung Moldovenesc din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, iar din 1993 a activat în cadrul Facultății de Silvicultură Suceava unde a fost decan în perioada 2004-2008. Activitatea sa științifică a fost recunoscută prin numeroase premii naționale și internaționale, precum Premiul ”Leopold Pfeil” al Fundației Freiherr von Stein, Hamburg (1984), Premiul ”Traian Săvulescu” al Academiei Române (1990) sau Premiul ”Progresul Silvic” (1992). A fost un om cu viziune și alchimist al speranței luptând până în ultima clipă pentru idealurile sale morale.

Forest ecosystems in the Republic of Moldova play a significant role in maintaining dynamic ecological balance due to their diverse protective functions. However, edifice forest species, such as oak, exhibit pronounced sensitivity to abiotic stress, considering the prolonged periods of regeneration from shoots and the on-going changes in environmental conditions, particularly heat waves and persistent droughts. Our study focused on pedunculate oak (Quercus robur), sessile oak (Q. petraea), and downy oak (Q. pubescens) trees, situated in close proximity within a stand. The research aimed to assess the responses of these species to natural thermal stress. Following exposure to natural stress characterized by high temperatures and persistent drought, we analysed their responses based on five biological indicators over an eleven-day monitoring period under controlled laboratory conditions, post-natural stress. Pedunculate oak exhibited sensitivity to stress, as indicated by elevated catalase activity and reduced coefficients of metabolic intensity and leaf water content, whereas the relative quantum yield of photosystem II in tree leaves recorded moderate values. In contrast, downy oak adjusted its catalase activity to stressful environmental conditions, presenting coefficients of metabolic intensity and leaf water content at high values, suggesting an evolutionary adaptation of the species to arid environmental conditions. Sessile oak occupied an intermediate position in stress response according to these indicators. | Ecosistemele forestiere din Republica Moldova îndeplinesc un rol deosebit de important în menținerea echilibrului ecologic dinamic, datorită diverselor funcții de protecție pe care le îndeplinesc. Cu toate acestea, speciile edificare a ecosisteme forestiere, în special stejarii, manifestă o sensibilitate pronunțată la stresul abiotic, ca urmare a perioadelor îndelungate de regenerare din lăstari și schimbările continue ale condițiilor de mediu, cu precădere valurile de căldură și secetele persistente. Prezenta cercetare se axează pe analiza arborilor de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Q. petraea) și stejar pufos (Q. pubescens), situaţi în imediata apropiere, pentru evaluarea răspunsurilor acestor specii la stresul termic natural. În urma expunerii la stresul natural, caracterizat prin temperaturi ridicate și secetă persistentă, am analizat răspunsurile speciilor de stejar pe baza a cinci indicatori biologici, pe o perioadă de monitorizare de unsprezece zile, în condiții controlate de laborator, post-stres natural. Stejarul pedunculat a demonstrat sensibilitate la stres, ilustrată prin activitatea crescută a catalazei, a coeficienților de intensitate metabolică și a conținutul de apă în frunze scăzuţi. În același timp, randamentul cuantic relativ al fotosistemului II în frunzele stejarului pedunculat a înregistrat valori moderate. În schimb, stejarul pufos și-a adaptat activitatea catalazei la condițiile de mediu stresante, evidențiind coeficienți de intensitate metabolică și conținut de apă în frunze la valori ridicate. Aceste observații indică o adaptare evolutivă a speciei la condițiile de mediu aride. Gorunul a ocupat o poziție intermediară în răspuns la stresul termic natural, conform acestor indicatori.

Brown spotting of leaves caused by Paraconiothyrium tiliae (Rudolphi) Verkley & Gruyter – a rare disease of linden trees in Romania The small-leaved linden (Tilia cordata Mill.), is the most common linden species in Europe and Romania. Trees of this species are more affected by diseases and pests in cities than in stands. One of the diseases that affect linden leaves is that caused by Paraconiothyrium tiliae (Rudolphi) Verkley & Gruyter, which is manifested by the appearance of large, brown spots with a fringed edge. The objective of the work is to report the presence of this species in the north of our country and to investigate if there was any connection between the occurrence of the disease and the evolution of meteorological conditions during the last three growing seasons. The observed specific symptoms (initially small, black spots with a very obvious fibrillar structure, then larger spots, with a finely fringed edge and surrounded by a yellow zone, yellowing, deformation and premature fall of the leaves), as well as the period of their appearance, respectively at the beginning of autumn, completely correspond to those described and illustrated in the specialized literature, confirming the fact that the pathogenic agent is the fungus P. tiliae. The species is reported for the second time in Romania, 72 years after the first report. The new occurences are from Câmpulung Moldovenesc, Vatra Moldoviței and Sucevița, Suceava county. In all three cases, the fungus was found on leaves of linden trees located near water courses. The characteristic symptoms of the disease caused by this fungus were noticed in 2021 and 2023, two years with cooler and rainier weather than would have been normal at the end of spring and/or beginning of summer. The most intense attack was recorded at Câmpulung Moldovenesc, on the branches at the base of the crowns of some young trees grown among spruce trees that are planted along the embankment on the right bank of the Moldova River. Given its rarity and low impact on infected trees, the species is not important from a phytosanitary point of view, but rather as an element of biodiversity. | Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill.) este cea mai comună specie de tei din Europa și din România. Arborii acestei specii sunt în mai mare măsură afectați de boli și dăunători în orașe, decât în arborete. Între bolile care afectează frunzele de tei se află și cea cauzată de Paraconiothyrium tiliae (Rudolphi) Verkley & Gruyter, care se manifestă prin apariția unor pete mari, brune, cu marginea franjuată. Obiectivul lucrării este de a semnala prezența acestei specii în nordul țării noastre și de a investiga dacă a existat vreo legătură între apariția bolii și evoluția condițiilor meteorologice în cursul ultimelor trei sezoane de vegetație. Simptomele specifice observate (pete inițial mici, negre și cu structură fibrilară foarte evidentă, apoi pete tot mai mari, cu margine fin franjurată și înconjurate de o zonă galbenă, îngălbenirea, deformarea și căderea prematură a frunzelor), precum și  perioada apariției lor, respectiv la începutul toamnei, corespund întru totul celor descrise și ilustrate în literatura de specialitate, confirmând faptul că este vorba despre ciuperca P. tiliae. Specia este semnalată pentru a doua oară în România, după 72 ani de la prima semnalare. Noile semnalări sunt din Câmpulung Moldovenesc, Vatra Moldoviței și Sucevița, județul Suceava. În toate aceste trei cazuri, ciuperca a fost găsită pe frunze ale unor arbori situați în apropierea unor cursuri de apă. Simptomele caracteristice bolii cauzate de această ciupercă au fost sesizate în anii 2021 și 2023, doi ani cu o vreme mai răcoroasă și mai ploioasă decât ar fi fost normal la sfârșitul primăverii și/sau începutul verii. Atacul cel mai intens s-a înregistrat la Câmpulung Moldovenesc, pe ramurile de la baza coroanelor unor arbori tineri crescuți printre arbori deși de molid care sunt plantați de-a lungul digului de pe malul drept al râului Moldova. Dată fiind raritatea ei și impactul redus asupra arborilor infectați, specia nu este importantă atât din punct de vedere fitosanitar, cât mai degrabă ca element de biodiversitate.

The study of climate-growth relationships on regional dendrochronological networks developed along altitudinal or climatic gradients allows to capture the general patterns as well as inherent variability. This study analyzes the variability of the climate-growth relationships for Norway spruce, silver fir, and European beech along an altitudinal gradient in a recently developed network of dendrochronological series from the Eastern Carpathians. The dendrochronological network includes 158 Norway spruce stands, 83 silver fir stands, and 79 European beech stands, distributed along an altitudinal gradient ranging from 475 m to 1670 m. The quantification of the relationship between growth indices and mean temperature, as well as precipitation, was carried out using the Spearman non-parametric correlation coefficient over cumulative periods of varying lengths (20 to 120 days) from July of the year preceding the formation of the annual ring to September of the current growing season. The dendroclimatic patterns for each species and elevational class are expressed through the mean value of statistically significant correlation coefficients and the percentage of plots with statistically significant correlations. In the northern Eastern Carpathians, at elevations below 1100 m, summer water deficit is the main limiting factor for the growth of Norway spruce, silver fir, and European beech, whereas the autumn precipitation from the previous year is also a limiting factor for conifers. Warm winters and springs favor the growth processes of silver fir and Norway spruce. Summer temperature positively correlates with growth indices for Norway spruce in high-elevation stands and negatively with radial growth of silver fir, regardless of altitude. | Studiul relației dintre procesele de creștere radială și factorii climatici pe rețele dendrocronologice regionale, dezvoltate pe gradienți altitudinali sau climatici, permite surprinderea tiparelor dendroclimatice generale, dar și a variabilității inerente. Studiul a vizat analiza variabilității relației dintre creșterea radială și factorii climatici pentru molid, brad și fag, de-a lungul unul gradient altitudinal, pe o rețea de serii dendrocronologice actualizată din Carpații Orientali. Rețeaua dendrocronologică cuprinde 158 arborete pentru molid, 83 arborete pentru brad și 79 arborete pentru fag distribuite pe un gradient altitudinal cuprins între 475 m și 1670 m. Cuantificarea relației dintre indicii de creștere reziduali și temperatura medie, respectiv cantitatea de precipitații, s-a realizat prin intermediul coeficientului de corelație neparametrică Spearman, pe perioade cumulative cu lungime variabilă (20 zile la 120 zile), din luna iulie aferentă anului precedent formării inelului anual până în luna septembrie din  sezonul de vegetație curent. Tiparele dendroclimatice pentru fiecare specie și clasă de altitudine sunt exprimate prin valoarea medie a coeficienților de corelație semnificativi statistic și procentul suprafețelor de cercetare cu valori semnificative statistic. În nordul Carpații Orientali la altitudini mai mici de 1100 m deficitul de apă din timpul verii este principalul factor limitativ al proceselor de creștere la molid, brad și fag, la care se adaugă regimul precipitațiilor din toamna precedentă în cazul rășinoaselor. Iernile și primăverile calde favorizează procesele auxologice la brad și molid. Temperatura din timpul verii se corelează pozitiv cu indicii de creștere la molidul de la altitudini mari, respectiv negativ cu creșterea radială la brad, indiferent de altitudine.

The black ash sawfly, Tomostethus nigritus (Fabricius, 1804), has been known as a faunistic element since the early 20th century, but no significant infestations have been reported so far. Starting in 2022, forest outbreaks were recorded in the eastern part of the country: Vaslui and Iași counties, in broadleaved forests with common ash. There is a lack of scientific literature regarding the biology, ecology, and control of T. nigritus in Romania, which means that the ash sawfly can be considered a new pest, requiring detailed studies. The goal of the present study was to analyze the biology and ecology features of the black ash sawfly in the infested stands, and to evaluate the impact on the affected forests. The research included the following: assessing the diapausing stages in the soil; monitoring the adult flight using sticky colored panels; correlating the larval population density with the defoliation; identification of the parasitoid species associated with the diapausing stages in the soil. The investigations were conducted in six forests and consisted in collecting adult insects for species identification, soil samples for analyzing the diapausing stages in the soil, sample branches for defoliation assessment and sticky rings on the stems for evaluation of the larval density. Our findings reveal that the T. nigritus populations are in progradation, posing a major threat for the health of the affected forests. The defoliations increased during the study period, and were more severe on larger trees, with bigger crowns, placed on the edge of the forest. The preference of the adults for yellow was documented, suggesting the possibility to expand the use of the yellow sticky panels for monitoring purposes. The presence of the parasitoid species of the diapausing stages in the soil indicates the potential of the natural control on limitation of the pest populations. Given the ongoing decline of the common ash in our country, this paper underscores the need for further investigations into biology, ecology, and control methods of the black ash sawfly, to inform effective forest protection strategies. | Viespea neagră a frasinului, Tomostethus nigritus (Fabricius, 1804), este cunoscută în România încă de la începutul secolului trecut, însă fără a fi documentate până în prezent atacuri puternice asupra frasinului. Începând cu anul 2022, primele gradații ale acestei specii au fost observate în estul țării, în județele Vaslui și Iași, în pădurile de foioase cu frasin. Lipsa informațiilor detaliate despre biologia, ecologia și metodele de control al acestei specii evidențiază necesitatea unor cercetări aprofundate. Studiul de față a avut ca obiectiv analiza caracteristicilor biologice și ecologice ale viespii negre a frasinului în arboretele infestate, precum și evaluarea impactului asupra pădurilor afectate. Cercetările au inclus: monitorizarea stadiilor de diapauză din sol; urmărirea zborului adulților cu ajutorul capcanelor adezive colorate; corelarea densității larvare cu nivelul defolierii și identificarea speciilor de parazitoizi care afectează stadiile aflate în sol. Observațiile s-au realizat în șase păduri de foioase cu frasin. Metodologia a inclus colectarea de insecte adulte pentru identificarea speciei, sondaje la sol pentru analiza stadiilor de diapauză, evaluarea defolierii pe ramuri de probă și amplasarea de inele de clei pentru determinarea densității larvare. Rezultatele indică faptul că populațiile de T. nigritus sunt în progradație, ceea ce reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea pădurilor afectate. Defolierile s-au intensificat în perioada de studiu, fiind mai severe la arborii mari, cu coroane bine dezvoltate, situați la lizieră. S-a observat o preferință a adulților pentru capcanele de culoare galbenă, sugerând posibilitatea extinderii utilizării acestora în programele de monitorizare. De asemenea, prezența speciilor parazitoide  ale stadiilor aflate în diapauză în sol indică  potențialul controlului natural în reglarea populațiilor dăunătorului. Având în vedere starea de declin în care se află frasinul la nivel național, lucrarea subliniază necesitatea continuării cercetărilor privind biologia, ecologia și metodele de control ale acestui dăunător, în scopul fundamentării deciziilor privind protecția pădurilor afectate.

Analysing the variability in the anatomical structure of trees is crucial for understanding wood adaptation to environmental conditions. Annual tree rings serve as vital data sources for studying climate variability. Once formed, the anatomical structure of wood remains stable, allowing its characteristics to provide intra-annual resolution insights into auxological growth processes within the context of climate change. However, significant methodological challenges persist in sample preparation and the generation of anatomical parameter time series. This study addresses these challenges by presenting various methodological approaches in quantitative wood anatomy, with a specific focus on the collection, processing, and analysis of beech and oak samples. The study concludes in a unified methodology applicable across the fields of ecophysiology and quantitative wood anatomy. Furthermore, it supports the advancement of pioneering dendrochronological research employing cellular parameters of beech and oak wood. | Analiza variabilității structurii anatomice a lemnului arborilor este importantă pentru înțelegerea modului în care aceștia se adaptează la condițiile de mediu. Inelele anuale ale arborilor reprezintă unele dintre cele mai importante surse de date pentru studiul variabilității climatului. Odată formată, structura anatomică a lemnului rămâne neschimbată, astfel, caracteristicile acesteia pot reda informații la rezoluție intra-anuală despre procesele auxologice de creștere în contextul schimbărilor climatice. Cu toate acestea, există o serie de dificultăți metodologice privind prelucrarea probelor și obținerea seriilor parametrilor anatomici. În acest studiu sunt prezentate diferite aspecte metodologice de anatomie cantitativă a lemnului cu referire directă la colectarea, prelucrarea și analiza probelor de fag și stejar. Rezultatul final al acestui articol îl reprezintă o metodologie unitară cu aplicabilitate în întreaga sferă a studiilor de ecofiziologie sau de anatomie cantitativă a lemnului, precum și elaborarea primelor serii dendrocronologice folosind parametrii celulari ai lemnului de fag și stejar.

Ecosistemele forestiere din Republica Moldova îndeplinesc un rol deosebit de important în menținerea echilibrului ecologic dinamic, datorită diverselor funcții de protecție pe care le îndeplinesc. Cu toate acestea, speciile edificare a ecosisteme forestiere, în special stejarii, manifestă o sensibilitate pronunțată la stresul abiotic, ca urmare a perioadelor îndelungate de regenerare din lăstari și schimbările continue ale condițiilor de mediu, cu precădere valurile de căldură și secetele persistente. Prezenta cercetare se axează pe analiza arborilor de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Q. petraea) și stejar pufos (Q. pubescens), situaţi în imediata apropiere, pentru evaluarea răspunsurilor acestor specii la stresul termic natural. În urma expunerii la stresul natural, caracterizat prin temperaturi ridicate și secetă persistentă, am analizat răspunsurile speciilor de stejar pe baza a cinci indicatori biologici, pe o perioadă de monitorizare de unsprezece zile, în condiții controlate de laborator, post-stres natural. Stejarul pedunculat a demonstrat sensibilitate la stres, ilustrată prin activitatea crescută a catalazei, a coeficienților de intensitate metabolică și a conținutul de apă în frunze scăzuţi. În același timp, randamentul cuantic relativ al fotosistemului II în frunzele stejarului pedunculat a înregistrat valori moderate. În schimb, stejarul pufos și-a adaptat activitatea catalazei la condițiile de mediu stresante, evidențiind coeficienți de intensitate metabolică și conținut de apă în frunze la valori ridicate. Aceste observații indică o adaptare evolutivă a speciei la condițiile de mediu aride. Gorunul a ocupat o poziție intermediară în răspuns la stresul termic natural, conform acestor indicatori.

În zilele de 7 și 8 iunie 2024, la Brașov, a avut loc cea de-a IX-a ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Studențești pe teme de Silvicultură și Protecția Mediului. La această ediție au participat 28 de studenți de la șase facultăți de silvicultură. În acest an, conferința s-a desfășurat într-un format hibrid, fizic și online. La sfârșitul conferinței, sponsorul oficial al conferințeiASFOR, a premiat cele mai bune prezentări: un student din fiecare universitate participantă, în final primind premiu șase studenți. În a doua parte a conferinței, participanții au vizitat Dinoparcul Râșnov și Parcul Național Piatra Craiului. În timpul excursiei, participanții au avut ocazia să interacționeze și să dezbată diferite subiecte legate de silvicultură.

Gândacii de scoarță ai bradului din genul Pityokteines au un rol important în uscarea arboretelor de brad din România, în special a celor situate la altitudini sub 800 m. Monitorizarea activității de zbor a acestor insecte este o componentă esențială a măsurilor de depistare și prognoză. Pentru monitorizare se utilizează capcane de zbor amorsate cu nade feromonale sintetice specifice. În acest sens, în trei arborete de brad din zona Roznov, județul Neamț, amplasate altitudini cuprinse între 456 și 678 m, s-au instalat câte cinci capcane feromonale cu ajutorul cărora s-a urmărit activitatea de zbor a speciilor  Pityokteines curvidens, P. vorontzowi și P. spinidens), în perioada 1 aprilie – 25 iunie 2017. S-au capturat 24321 gândaci, dintre care 23291 au fost exemplare de P. curvidens (95,8%), 659 exemplare de P. vorontzowi (2,7%) și 371 exemplare de P. spinidens (1,5 %). Masculii au reprezentat între 26,9 și 35,5 % din totalul capturilor în cazul lui P. curvidens, între 22,0 și 28,0 % în cazul lui P. vorontzowi și între 20,0 și 28,9% în cazul lui P. spinidens. Activitatea de zbor a celor trei specii de Pityokteines a fost asemănătoare, cu două maxime de zbor suprapuse în cazul speciilor P. curvidens și P. vorontzowi (8 aprilie și 3 iunie), pentru P. spinidens surprinzându-se doar un maxim de zbor, cel din 3 iunie. Variația altitudinală a diferențelor dintre capturile caracteristice primului maxim de zbor și celui de-al doilea, sau nesurprinderea primului maxim de zbor în cazul speciei P. spinidens, sugerează că zborul celor trei specii de Pityokteines s-a declanșat mai de vreme de 1 aprilie, pe fondul unei luni martie din 2017 mai călduroase decât ar fi normal. Ca urmare, în cazul acțiunilor de monitorizare a activității sezoniere de zbor a acestor insecte este necesară instalarea capcanelor feromonale cel târziu în ultima decadă a lunii martie, cel puțin în arboretele de brad situate la altitudini de 450-650 m. De asemenea, pentru a înțelege mai bine dinamica zborului speciilor de Pityokteines sunt necesare noi cercetări de teren efectuate cu ajutorul capcanelor feromonale și a arborilor cursă, în arborete de brad situate în condiții staționale cât mai diferite.